Noul meu blog

Am decis ca pana la urma sa nu il sterg pe acesta. Il voi pastra. Insa tocmai mi-am facut un altul, pe care voi scrie de acum incolo.
NEW BLOG
Am eu ce am cu schimbarile. Ador sa o iau de la capat, sa incerc sa sterg tot ce a fost. Acum nu voi sterge, ci voi lasa in urma. Ne vedem pe noul blog!

Obsesii si vicii

Dana s-a gandit sa imi ofere si mie ocazia de a scrie despre obsesiile/viciile mele. Ceea ce e ok dupa parerea mea, pentru ca sunt o persoana destul de obsesiva. Doar sunt scorpioanca si din multe puncte de vedere imi reprezint foarte bine zodia.

Prima si probabil cea mai importanta obsesie a mea este muzica. Atunci cand imi place foarte mult o formatie ajung sa colectionez toate melodiile, interviuri, poze, sa incerc sa aflu cat mai multe despre evolutia muzicala a acesteia. De mers la concerte nu prea se pune problema, pentru ca majoritatea formatiilor care imi plac fie s-au despartit, fie nu concerteaza pe aici. Si nu am destui bani sa merg sa ii vad in strainatate. Probabil ca daca as putea sa fac un singur lucru toata viata, ar fi ceva legat de muzica. Este mult mai mult decat o pasiune. Este ca o nevoie vitala.

Pana acum nu am dezvoltat obsesii pentru persoane.. Poate nici nu am gasit persoanele potrivite. Insa dezvolt dependente. A fost o perioada in care eram total dependenta de mama, de exemplu. Nu, nu ma refer ca nu pot trai fara o anumita persoana sau ca ma las influentata, manipulata sau ca ma schimb in vreun fel ca sa fac pe plac acelei persoane. Sunt mult prea a naibii, orgolioasa si tin mult prea mult la ideile si parerile mele ca sa fac asa ceva. Insa e vorba de o dependenta afectiva. Simt nevoia sa fiu in preajma persoanei respective, sa petrec mult timp cu ea, etc.

O alta micuta obsesie a mea este spalatul pe maini. Am o mare problema legata de asta. Nu suport sa imi simt mainile murdare. Cea mai mare perioada de stat fara sa ma spal pe maini (in afara de noapte) este de 5 ore, cat sunt la arhitectura. Acolo sunt prea preocupata de ceea ce lucrez ca sa ma gandesc la maini. In rest.. primul lucru pe care il fac cand intru in casa, cand ies din camera, cand ma scol, dupa ce mananc, dupa ce stau o perioada mai lunga de timp intr-un loc, dupa ce pun mana pe animale, este sa ma spal pe maini. Cel mai rau este cand nu sunt acasa si nu am posibilitatea sa ma spal. Daca mi se aminteste de maini incep sa ma gandesc obsesiv ca am mainile murdare si ca trebuie sa ma spal. Mi s-a intamplat odata cand eram cu niste foste colege de liceu in parcul 23 August. Am intrat pana si intr-o toaleta ecologica infecta, pentru ca mi se spusese ca e sapun lichid acolo. Nu era.

De asemenea, ma obsedeaza diverse idei. La un moment dat ma obseda ideea de a incerca sa fumez. Pana cand intr-o seara am intrat in magazin si am luat un pachet de tigari. Am fumat prima, nu am simtit nimic, am fumat a 5a, nu am simtit nimic, asa ca am decis ca e o porcarie si nu merita. Pe urma a gasit mama pachetul, dar eu ma decisesem deja ca nu o sa ma apuc de fumat, asa ca nu prea m-a deranjat decat faptul ca a aflat. Apoi m-a obsedat ideea de a ma vopsi. Vara asta m-a obsedat atat de tare incat am si facut-o. Inca nu stiu daca o sa raman vopsita sau nu. Ma mai gandesc. Momentan ma obsedeaza ideea ca am examen in 19 zile.

Ma mai obsedeaza felul cum arat.. Sunt in stare sa imi gasesc mii de defecte. Poate parea tipic feminin, insa la mine este mai rau. Nu indeajuns incat sa ajung anorexica sau bulimica, insa indeajuns incat sa imi detest imaginea din oglinda. Probabil si pentru ca sunt extrem de perfectionista.

Am mici obsesii legate de parti ale corpului.. Mainile.. bratele.. gatul.. spatele. Sau nu stiu daca sunt obsesii, mai mult slabiciuni.

Vicii nu prea am.. Sau am? Pai sa vedem.. Nu pot sa traiesc fara muzica, sunt dependenta de Cola, nu pot sa nu mananc paine, sunt moarta dupa dulciuri… Deci nu am multe Obsesii insa am din plin. Nici nu ma apuc sa le scriu pe toate, pentru ca nu as mai termina articolul.

Leapsa, eh? Trebuie sa mearga mai departe.. Si sa mearga laaaaaa… Hmm. Lulu? Edy?

:D

Daca este ceva pe lumea asta ce iubesc enorm, este muzica. Probabil ca intr-o viata anterioara am fost muzician sau ceva de genul asta. Muzica este un univers cu totul aparte pentru mine, univers pe care il conturez cu grija cu fiecare gen, fiecare formatie si fiecare melodie care imi atrag atentia. Si sunt extrem de selectiva atunci cand e vorba sa adaug ceva nou acestui univers. Nu ascult formatii doar de dragul de a le asculta, ca sa fiu ‘cool’ sau ca sa fac pe plac cuiva. Probabil ca muzica este singura zona in care imi permit sa ma exprim exact asa cum doresc eu si singura in care sunt totalmente eu insami. In general ascult parerea celorlalti si ma las un picut influentata de opiniile celorlalti despre mine, insa nu si aici. Aici daca nu-ti convine ce ascult, esti liber sa taci.

Am descoperit ceea ce este probabil genul meu de suflet: shoegaze-ul. Niciodata nu am fost atat de atrasa de o intreaga zona muzicala. Si atunci cand ma intereseaza ceva fac tot posibilul sa aflu cat mai multe despre acel ceva, asa ca acum pot spune ca sunt detinatoarea unor cunostinte destuuuul de multumitoare despre gen. Stiu marea majoritate a formatiilor ‘mari’, plus numeroase formatii noi, unele chiar in faza de demo. De fapt asta a fost si punctul de pornire al acestui articol. Avand profil si pe Last.fm si pe MySpace, am ocazia de a descoperi noi formatii si apoi de a interactiona cu ele.
Am descoperit de curand scena shoegaze din Chicago. Cateva formatii bune, cu care am inceput sa vorbesc pe myspace. Este foarte amuzant sa vorbesti cu membrii formatiilor, mai ales cand exista interese si gusturi comune. Solistul formatiei Hostage Juliet mi-a promis ca imi trimite un CD cu melodii. Acasa la mine. Din Chicago. Normal ca m-am simtit flatata. Imi place mult zona asta muzicala.. Mi-ar placea sa am o casa de discuri pentru formatii shoegaze.

Ceea ce m-a facut insa sa ma simt cel mai bine a fost faptul ca baietii de la Hostage Juliet m-au pus in lista de Top Friends pe myspace, ceea ce este evident foarte frumos si ma face sa ma simt al naibii de bine, pentru ca imi place formatia. Abia astept sa lanseze si un album! Probabil ca se vede ca ma pasioneaza genul si muzica, ceea ce este si adevarat. Ma bucur grozav. Matt, solistul, mi-a trimis un mesaj spunand ‘have you noticed the familiar face in our top friends?’ iar eu am crezut ca e vorba de cealalta formatie din Chicago cu care am corespondat mai mult, care este apropiata de ei. Cand colo, eu eram in lista!

Poate, cine stie, intr-o zi voi avea destui bani sa merg sa si vad formatiile astea. Mi-ar placea la nebunie! Mai ales ca este minunat sa asculti versiunile live ale melodiilor care iti plac! Pana atunci insa ma multumesc si cu CD-uri primite din Chicago si cu melodii uploadate de baieti amabili din formatii

Describe yourself through your music

Leapsa de la Dana.

Choose a singer/band/group.
Answer using ONLY titles of songs by that singer/band/group.
Eu i-am ales pe Ride Love them.

Are you male or female?
Chelsea girl

Describe yourself.
I’m Fine Thanks

What do people feel when they’re around you?
Everybody Knows

How would you describe your previous relationship?
Nowhere

Describe your current relationship.
Going Blank Again

Where would you want to be now?
At The End Of The Universe

How do you feel about love?
Gonna Be Alright

What’s your life like?
Endless Road

What would you ask for if you had only one wish?
Time Machine

Say something wise.
Leave Them All Behind

Mai departe leapsa merge la Lulu, Miruna, BlueBerry.

Whatever

M-am decis sa sterg blogul asta dupa ce o sa ma vad naibii intrata la facultate. Deci va mai trai vreo luna si cateva zile. Vreau s-o iau de la zero atunci cand toata perioada asta nenorocita se va incheia in sfarsit. Nu mai am energie sa scriu pe aici.. cred ca se si vede, de altfel. Si oricum nu se intampla nimic in viata mea. V-as spune despre muzica, dar nimeni nu asculta ce ascult eu, pentru ca eu am niste gusturi al naibii de rar intalnite la noi. Asadar nu scriu, pentru ca muzica este singurul subiect despre care chiar as avea mult de scris.

Sunt in urma.. sunt in urma cu desenul, sunt in urma cu viata mea, sunt in urma cu tot. Am simtit asa o nevoie sa nu fac nimic in zilele alea de ‘vacanta’, insa nu mi-am dat seama cat de rau mi-am facut, iar acum trebuie sa recuperez ce nu am lucrat. Plus ca evident ca dupa o pauza imi reintru mai greu in ritm. Fir-ar sa fie. Tocmai cand mai e doar o luna pana la admitere. Doamne, dar tare am nevoie de o pauza.. Am nevoie de sentimentul ala ca pot sa stau total degeaba, fara vreo consecinta. Nu l-am mai avut de atat de mult timp! Cand am trecut in a 12a am fost ocupata toata vara cu pisoii pe care ii gasisem.. si s-a mai si terminat oribil. In a 12a nu puteam sa stau, ca aveam bac.. pe urma vara trecuta am avut meditatii in permanenta.. care iar s-au terminat prost. Asa ca si tot anul asta am facut meditatii. Si toata vara este iar plina de ele. Cred ca ultima vacanta cu adevarat libera a fost cea de vara din 2004, cand am trecut in a 10a. Fericire si libertate totala. Cand am trecut in a 11a imi tot spuneam ca trebuie sa invat ca sa ajung la inter la biologie. N-am mai ajuns nici macar la nationala in a 11a.

Nu cred ca intelege cineva cata nevoie am de timp pentru mine.. fara vreo presiune din exterior. Timp numai si numai pentru mine, in care sa fac numai si numai ce vreau eu, fara sa ma simt vinovata ca pierd timpul cu prostii in loc sa fac ceva constructiv. Poate ca nici macar eu nu ma cunosc indeajuns de bine ca sa imi dau seama exact ce as vrea sa fac. Insa cred ca e muzica. Poate am fost muzician intr-o viata anterioara, pentru ca prea sunt pasionata de subiect. Doamne.. daca as avea destui bani! Si daca as trai intr-o tara care sa imi ofere posibilitatea sa fac rost de ce vreau.. Cred ca as avea o colectie imensa de muzica. Asa trebuie sa downloadez ilegal.. atunci cand reusesc sa gasesc ce vreau. Anul asta sunt hotarata sa fac rost de chitara si sa incep lectiile. Imi doresc asta de atat de mult timp! Intotdeauna mi se intampla lucruri de genul asta.. cu cat imi doresc mai mult ceva, cu atat il obtin mai greu, asta daca il obtin. Uneori reusesc sa il obtin, dar de multe ori asta se intampla dupa ce m-am resemnat deja cu ideea ca nu voi avea acel ceva niciodata. Si atunci evident ca nu mai este acelasi lucru si nu pot sa ma bucur de el la fel de mult. Nu stiu ce spune asta despre mine sau despre destinul meu..

Imediat cum o sa termin cu admiterea m-am hotarat sa fac curatenie generala in casa. Si sa arunc lucruri. Ador sa arunc lucruri, ma simt asa de bine dupa aceea! Si slava domnului ca la noi pe aici sunt o groaza de aruncat, asa ca banuiesc ca o sa fiu fericita dupa ce termin. Si nu, nu pot sa fac asta acum, pentru ca ia mult timp. Imi trebuie vreo cateva zile ca sa ma ocup in detaliu de tot. Dumnezeule, abia astept sa se termine odata! Pur si simplu nu mai pot, nu mai vreau sa mai continue. Dar din fericire mai am numai o luna de chin, asa ca ar trebui sa ma straduiesc sa iasa totul bine si sa termin odata cu asta. Si nu zic de chin in sensul ca nu imi place ce fac, pentru ca nu este adevarat, chiar imi place. Imi place si ce fac, imi plac si oamenii cu care lucrez, atat proful cat si colegii. Insa urasc circumstantele.

Asadar, dupa ce termin cu toate prostiile astea, blogul asta va disparea. Mai mult ca sigur va aparea sub un nou nume, pentru ca va dati seama ca voi avea mai multe de spus cand voi scapa de.. arestul la domiciliu. Inca o luna si 2 zile pana la examen si inca o luna si o saptamana pana la rezultate. Mai vorbim atunci insa.

Inundatii

Ca in fiecare an, in Moldova sunt inundatii. Siretul a avut anul asta un debit de circa 2-2.5 ori mai mare decat media maximelor de pana acum, astfel ca pagubele si problemele au fost mult mai mari. M-am tot uitat zilele astea la reportajele de acolo si nu am putut decat sa ma bucur ca stau in Bucuresti si ca nu exista riscul sa patesc si eu asa ceva. Oameni ale caror case erau invadate de apele care ajungeau pana la 2m, chinuindu-se sa se salveze pe ei si fiind disperati ca nu pot sa isi salveze animalele.
Ieri erau niste imagini induiosatoare cu un catel care se chinuia sa inoate si sa se mentina la suprafata apei, salvat pana la urma de jandarmi si urcat in barca pneumatica. Nu pot sa imi imaginez ce e in sufletele amaratilor alora, care dupa ce ca traiesc ca vai de ei, ca sunt nevoiti sa isi faca o casa din chirpici, mai trebuie sa treaca si peste asta. Soarta asta este oribila.. Cu cat esti mai la pamant, cu atat esti lovit mai tare. De ce nu pot fi inundate si casele din Pipera? Mi-ar placea la nebunie sa ii vad cum se urca pe acoperis sau cum se chinuie sa se salveze din calea apelor. Poate asa s-ar trezi la realitate si ar incepe sa acorde atentia necesara consolidarii digurilor si poate ar incerca sa ii si ajute pe oamenii aia sa isi construiasca niste case mai solide si mai bine amplasate.

Ce m-a indignat infiorator ieri a fost vizita maimutoiului prezidential intr-o zona afectata de inundatii. Probabil ca ati vazut cu totii reportajul si sper ca v-ati convins ce nenorocit am.. de fapt ATI pus la Controceni. Orice om amarat, atunci cand vede o figura importanta, cu putere decizionala si cu o pozitie influenta, incearca sa isi verse oful si sa caute ajutor. Asa au facut si oamenii aia ieri. Au incercat sa ii ceara ajutorul lui Basescu. Unul mai indraznet i-a spus verde in fata ca dupa ce ca s-a furat atatia ani in aceasta tara, el sta si le rade in fata. Care a fost raspunsul lui Basescu? ‘Esti un bolsevic de ultima speta’. Vi se pare normal ca un presedinte sa faca asa ceva? Sa spuna asa ceva? Mai ales in situatia in care oamenii aia sunt disperati si pe deasupra mai au si dreptate. Pentru ce era bolsevic? Pentru ca a indraznit sa spuna adevarul? Ca se fura ca in codru in Romania? Ca presedintele nu este in stare sa spuna o fraza fara sa hahaie ca un dobitoc? De altfel, a reusit sa demonstreze ca omul ala avea dreptate, doar cateva minute mai tarziu. O femeie a inceput disperata sa ii spuna ca vine iar ploaia si ca nu stiu ce sa faca. Razand, Basescu i-a spus parca la misto ‘Vreti si pensii mai mari, si salarii mai mari, si autostrazi..’. De parca ar fi ceva iesit din comun. Imi pare rau sa ii spulber ideile maimutoiului, insa si pensiile, si salariile, si autostrazile si digurile intra in atributiile statului. Statul este DATOR sa se ocupe de toate astea. Ca la noi nu este nimeni in stare de asta este cu totul altceva.

Iar ca sa arate definitiv cat de mult ii pasa de zonele inundate, astazi a solicitat o sesiune extraordinara pentru inceprea urmaririi penale in cazurile Nastase si Mitrea. Pentru ca evident, acestea sunt marile probleme ale tarii in momentul acesta. Tara nu poate merge mai departe daca nu se incepe urmarirea penala in cazul celor doi.
S-au dat niste statistici mai devreme: 9383 case inundate, dintre care 207 au fost totat daramate iar 123 sunt in pericol sa se darame. Cum o sa traiasca de acum incolo oamenii care stateau in acele 207 de case? Cine se ocupa de ei? Nu este asta prioritatea numarul 1 in acest moment? Sa ii ajutam pe acesti nefericiti sa treaca peste dezastrul acesta? 9383 de case inundate! Nici macar nu reusesc sa imi imaginez ce inseamna asta, cat de mari sunt pagubele.

Evident ca atata timp cat in tarisoara asta scopul principal al guvernantilor va fi sa fure cat se poate, nu se va face absolut nimic pentru oameni. Nu pot decat sa ma bucur din suflet ca sunt la adapost de orice dezastru de acest gen si ca singurele lucruri de care am nevoie sa ma ingrijorez sunt maruntisuri.

7 songs

Leapsa de la Dana.
“List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to…”
Aceasta este cerinta lepsei.

De mult imi doream sa scriu ceva despre muzica, nu am mai facut asta de mult de tot. Si in ultima vreme gusturile mele s-au schimbat, am devenit dependenta de shoegaze si am descoperit foarte multe formatii grozave. Nu este deloc usor sa aleg 7 melodii preferate, pentru ca sunt nenumarate cele care imi plac. Plus ca sunt anumite formatii care pur si simplu nu imi dau voie sa am o singura favorita, avand in vedere ca au atat de multe melodii superbe. Dar deh.. cu greu sa zicem ca am reusit, cat de cat.

1. Ride – Leave Them All Behind
2. The Stone Roses – I Am The Resurrection
3. Catherine Wheel – I Want To Touch You
4. My Bloody Valentine – Sometimes
5. Slowdive – Slowdive
6. Sigur Rós – Myrkur
7. Hostage Juliet – Timeline

Ufff… 7 persone? Hai sa fie.. Maria Barbu, BlueBerry si… si cine mai vrea, nu mai am inca 5 persoane

B’estfest

Am intarziat.. mult.. cu relatarile despre festival, insa mai bine mai tarziu decat niciodata.
Ok.. Am fost numai pe 5 iulie, pentru ca in celelalte zile nu era nicio formatie pe care sa vreau atat de mult sa o vad. De fapt, chiar si pe 5 voiam sa ii vad numai pe Kaiser Chiefs. Am zis insa ca ar fi bine sa cercetez si cele 2 formatii romanesti care cantau atunci si anume The Mood si Dekadens, pe care le auzisem pe MySpace si mi se paruse ca suna bine. Portile s-au deschis la ora 2, insa Dekadens cantau la 4.15, asa ca am zis sa mergem pe la 4.

Plecarea a fost putin intarziata, din cauza ca Dana voia sa se retraga si sa mergem numai la Kaiseri, asa ca m-am suparat, apoi ne-am impacat si am plecat din casa pe la 4, asa ca am ajuns pe la 4 si jumatate. Am mai prins vreun sfert de ora din Dekadens, dar ce am auzit a sunat bine. Era extrem de putina lume, o mana de oameni, ascunsi in picul de umbra din fata scenei, nemiscandu-se parca de frica sa nu moara de cald.
Au urmat The Mood, care au adunat un pic mai multa lume, un picut mai entuziasta si mai dispusa sa danseze. Am prins la inceput primul rand, dar nu aveam chef sa ne miscam, asa ca am zis sa ne mutam mai in spate ca sa nu il stresam complet pe solist, care era evident dezamagit de lipsa de entuziasm a publicului. Totusi au sunat foarte bine si ne-au aratat ca sunt si formatii romanesti care au talent, trebuie numai sa le cautam.

Au fost 3 scene. Una dintre ele era foarte aproape de intrare, insa era departe de celelalte 2, care erau una langa cealalta. Avand in vedere ca toate cele 3 formatii pe care voiam sa le vedem erau la cele 2 scene apropiate, nici nu ne-am gandit sa mergem sa cercetam cine si ce canta la a 3a scena. Avand in vedere ca vedetele Kaiser Chiefs cantau abia la 10 si era abia vreo 6 si ceva cand au terminat The Mood, am zis sa stam si sa asteptam. Am luat ceva de mancare, am luat bauturi, ne-am cumparat tricouri, ne-am schimbat in noile tricouri si ne-am asezat pe una din pernitele in forma de sagetica de la ClickNet. Am stat acolo destul de mult, rasfoind revistele pe care le primiseram gratuit.
Am reusit sa ii ascultam de relativ departe pe The Hot Stewards, despre care nu auziseram niciodata. Ascultandu-i ma tot intrebam “Ce naiba de formatie este asta care canta numai coveruri?”, pentru ca mai apoi sa citesc pe undeva ca exact asta si sunt, o formatie care canta numai coveruri. Nici nu ne-am gandit sa ne ducem sa ii vedem, pentru ca vazuseram poze cu ei in reviste si aratau penibil, a emo care se cred grozavi.

Dupa ce au terminat mai sus mentionatii, am zis sa mergem sa vizitam si partea cealalta, nu ca sa auzim vreo formatie, ci pentru ca Dana voia neaparat o palarie ClickNet si nu reuseam sa o fac sa taca Am primit si evantaie pe drum, nu am gasit palarie pentru Dana, asa ca am zis sa ne intoarcem si sa ne asezam sa ii asteptam pe Kaiseri, desi nu era nici 8. Am zis sa profitam si de faptul ca Manic Street Preachers cantau la scena de langa ca sa ii auzim si pe ei. Ne-am asezat frumos pe jos, adica pe revistele pe care le primiseram si am asteptam cuminti. Dupa putin timp Dana primeste un telefon care parea o gluma. I se spune ca i-a fost gasit buletinul si ca o asteapta cineva cu el la Romexpo. Se cerceteaza in gentuta, nu gaseste buletinul, asa ca pornim in cautarea persoanei care o sunase. Avand in vedere ca persoana spusese ca e la Romexpo, am crezut ca e vorba de cladire, asa ca ne-am rugat de paznic sa ne lase sa intram sa il cautam pe nene. Insa nu era acolo, era la intrare. Pana la urma am stabilit sa ne intalnim la ‘plaja’ amenajata vizavi de scena a 3a, unde era un concert in plina desfasurare si nu puteam sa auzim nimic. Am asteptat cateva minute, indeajuns incat sa ne ingrijoram ca nu mai apare si ca ramanem si fara buletinul Danei si fara locuri in primul rand, insa a aparut un tip de la securitate, pe un ATV, care i-a dat inapoi buletinul. Tipul era foarte amuzat de toata situatia si noi am plecat pana la urma razand. Ne-am intors la scena noastra si am descoperit ca locurile noastre nu fusesera atinse, asa ca ne-am asezat inapoi. Ne-am regasit chiar si paharele cu apa pe care le lasaseram acolo.

Concertul Manics incepuse deja, am prins coverul dupa Umbrella si cam toate melodiile. Au sunat bine. Nu ma innebunesc dupa ei, dar a fost placut sa ii ascult. Era foarte multa lume si, desi era inca lumina, incepusera sa se miste si sa intre in atmosfera de concert, asa ca banuiesc ca baietii au plecat destul de multumiti pana la urma.

Apoi a venit si ora 10. Eu cu Dana stateam frumos in primul rand, desi ne asezaseram cam aiurea, in spatele camerei de luat vederi din dreapta scenei, asa ca atunci cand a venit cameramanul Dana a trebuit sa treaca in spatele meu ca sa vada. Noroc ca e inalta. Concertul Kaiserilor a fost absolut bestial. Nu ma asteptam nici intr-o mie de ani sa iasa atat, atat de bine. Toata lumea dansa si canta si absolut toti intrasera in atmosfera de concert. Am primit si bratarele si betisoare fosforescente, asa ca era foarte amuzant, cei din public aruncau cu ele spre scena, asa incat la un moment dat Ricky, solistul a lansat un mic concurs: cine nimerea microfonul primea ceva, dar am uitat ce
A fost super, au cantat si 3 melodii noi din cele 4 cunoscute pana acum si publicul a reactionat foarte bine la ele, in special la prima, pe care au si anuntat-o si care cred ca o sa fie urmatorul lor single: Never miss a beat. Au mai cantat You want history si Half the truth. A fost amuzant, pentru ca lumea nu prea era la curent cu noile melodii, eu eram probabil printre putinii care stiau de ele, stiam si cateva versuri. Noroc cu forumul lor oficial. La un moment dat au inceput si artificiile si Ricky a fost foarte incantat de ele, ne tot indemna sa ne uitam in dreapta la ele, i le-a aratat si lui Whitey, chitaristul. Ricky a facut absolut toate prostiile pe care le face la toate concertele: a coborat de pe scena si s-a urcat pe bariera de la primul rand, unde bunul lor agent de securitate l-a tinut de pantaloni ca intotdeauna, s-a catarat pe schelele care sustineau scena, s-a dus in spatele multimii, a topait, a sarit.. Au venit si pentru bis, apoi Nick, bateristul, a aruncat prosopul si cateva bete in public, iar Ricky si-a luat la revedere prin ‘See you next time’.

Am plecat de acolo surda. Sunetul a fost prea tare la toate concertele, insa a fost misto. Urechile mele si-au revenit abia a doua zi dupa-amiaza. Totusi, a meritat, pentru ca a fost un spectacol pe cinste. Daca la anul reusesc sa aduca si nume care sa imi placa mai mult [da doamne sa ii aduca pe My Bloody Valentine], o sa merg din nou.

I can haz cheezburger?

M-am tuns. Nu foarte scurt, dar indeajuns de scurt cat sa nu pot sa-mi prind tot parul si cat sa nu ma incomodeze la dus. Adica pana pe la nivelul barbiei. Uimitor, m-am obisnuit foarte repede cu noua mea freza. Credeam ca o sa-mi fie dor de parul meu lung, dar neah. Apoi… m-am vopsit A fost o decizie total spontana. Ma gandeam sa ma vopsesc dupa admitere, adica in septembrie, dar am fost la magazin si mi-a venit ideea sa cumpar vopsea si sa ma vopsesc chiar atunci. Un fel de roscat… light auburn scrie pe cutie. N-a iesit exact cum trebuia, poate si pentru ca nu ma pricep deloc si poate si pentru ca parul meu natural are si a avut intotdeauna suvite, iar diferitele straturi erau de nuante diferite. Asadar si parul meu vopsit a iesit cu suvite, unele mai roscate, altele mai satene.. Inca nu m-am obisnuit cu noua mea culoare, desi nu pot spune ca este o schimbare majora. So.. I haz brown orange like hair (de aici titlul, pentru ca ador site-ul ala).Ma mai gandesc daca raman asa sau daca ma vopsesc inapoi satena inainte sa reincep meditatiile.

Maine ma duc la festivaaaaaaaaaaaal Abia astept. Nu stiu cum o sa ajung la Romexpo, pentru ca nu le am cu RATB-ul, dar gasesc eu. Noroc ca sunt inventiva. Ma duc cu Dana. Mai trebuie doar sa ne hotaram la ce formatii ne ducem sau daca ne ducem chiar de la inceput. Am aflat ca primii 1000 care ajung la festival primesc tricouri Heineken, asa ca ne tenteaza sa mergem de la inceput Of.. nici noi nu scapam de mentalitatea romanului.. ‘e gratis? hai si noi!’. Dar o sa fie foarte distractiv, sunt sigura.

Vreti o lolcat, daca tot v-am tentat cu titlul? Poftiti aici:

Must be the heat, mate

Stiu ca am promis ca o sa scriu lectiile acelea si chiar o sa fac asta. Dar nu stiu.. zilele astea parca mi-a fost greu si sa ma misc. Poate este de la caldura, pentru ca au fost in jur de 35 grade si eu pur si simplu nu suport caldura. Nici macar soarele nu-mi place. Si fir-ar sa fie, camera mea este orientata total aiurea… spre SE pare sa fie. Ma rog.. ideea este ca exact dimineata si la pranz, cand este soarele ala oribil si caldura aia nasoala, eu sunt in bataia focului. Si camera mea este si foarte prost izolata termic, astfel incat vara este cel mai cald din casa si iarna cel mai frig. Ce sa mai.. o placere!

Mi-am luat o pauza si de la sedintele de la scoala de soferi, pe motiv ca plec din Bucuresti. Examenul il dau abia pe 18 iulie, deci am timp berechet sa invat porcaria aia plictisitoare de legislatie rutiera si sa mai fac si niste sedinte exact inainte de examen. Ma enerveaza insa ca nu am reusit sa mai lucrez nimic pentru arhitectura. Dar o sa imi iau inima in dinti pana la urma si o sa ma apuc de treaba.

Ieri mi-am resetat contorul pe last.fm.. Ma simt absolut ciudat, pentru ca aveam aproape 7000 plays, insa e bine, pentru ca nu ma mai reprezenta topul ala. Erau multe formatii pe care nu le mai ascult sau unele care nu mai au asa o importanta pentru mine si am vrut sa o iau de la zero. Mi-am schimbat si poza de profil.. si pe last.fm si pe myspace.. o poza cu mutra mea. Imi place sa iau lucrurile de la 0, chiar daca este ciudat la inceput. Da.. o sa zicei probabil ‘myspace, ce kkt’. Da, este, insa este locul unde tin legatura cu amicii mei din strainatate si in plus acolo am in lista formatiile preferate, asa ca shush.

Poza de profil am schimbat-o aseara si astazi deja aveam mai multe friend requesturi pe myspace Ce idioti. Unul din ei mi-a dat si un mesaj spunand ca stie ca e ciudat, dar ca voia sa ii fiu friend ca sa imi vada figura de fiecare data cand se logheaza. Yuck. Dude, ai 48 ani si eu nici n-am implinit inca 20. Get a fooking life. Ce ma enerveaza tipii de genul asta! De parca internetul ar fi un mare acvariu in care sa pescuiesti fatuci.

Ma amuz zilele astea pentru ca este bacul. Nu-mi vine sa cred ca a trecut deja un an de cand am dat eu. Pe 25 iunie 2007 am inceput, la 7.30, cu examenul la romana oral. Doamne, ce emotii aveam! Imi vine sa rad de fiecare daca cand imi amintesc cat de tare imi tremura mana dupa ce am luat biletul si m-am dus sa il rezolv. A trebuit sa stau vreun minut si sa respir adanc de nenumarate ori ca sa ma relaxez si sa pot incepe sa rezolv subiectul, pentru ca nu puteam scrie de cat de tare tremuram. Cat am visat la momentul in care aveam sa iau 10 la oral si sa ma duc la tata la masina sa ii strig in gura mare asta! Si am si facut-o

Abia astept sa vina festivalul! Nu neaparat pentru formatiile care vin, ci pentru ca in sfarsit o sa fac si eu ceva de genul asta. Am asteptat prea mult. Am asteptat prea mult ca sa fac multe lucruri si probabil de aceea am atatea regrete si chiar mici frustrari. Puteam sa fac multe lucruri mult mai devreme si este enervant sa privesti inapoi si sa iti doresti sa fi procedat altfel. Insa cine stie.. Acum am sansa sa fac tot ce nu am facut pana acum. Desi este aiurea ca am gusturi atat de neobisnuite. De ce trebuie sa imi placa mie fix genurile de muzica atat de putin cunoscute? Cine naiba a auzit de shoegaze pe aici? Prea putini, va spun eu!

Mai vreau acum sa ma tund. Am parul mult prea lung si ma incomodeaza. Plus ca are o textura nu tocmai fericita. Si am mai facut si o prostie.. mi-am facut breton.. singura. Si l-am facut mai ‘bogat’ decat ar trebui. Dar nu e chiar asa de rau, pentru ca lungimea este destul de buna ca sa mai poata fi reparat parul. Nu-mi vine sa cred cat de mult mi-a crescut parul in numai 2 ani. La sfarsitul clasei a 11a m-am tuns scurt, parul ajungandu-mi pana la lobul urechii, iar acum imi ajunge pana la jumatatea spatelui. Inca nu stiu cum vreau sa ma tund, dar trebuie neaparat sa scap de macar 10-15 cm de par.

Stiu ca este cam haotic articolul asta si ca trec de la o idee la alta cu o usurinta uluitoare, insa, dupa cum spune si titlul, e de la caldura Zilele astea o sa postez si lectia aia de care tot ziceam. O sa fie o lectie de arhitectura, cred eu. Stay tuned.

Lectia de..?

Ma gandeam ca de acum incolo macar o data pe saptamana sa scriu despre o notiune muzicala sau de arhitectura. As vrea sa stiu ce parere aveti despre asta.

In ceea ce priveste muzica, ma gandesc sa tratez genurile muzicale, in special cele care sunt mai putin cunoscute pe la noi, pentru ca nu strica niciodata sa afli despre ceva nou. Pana de curand habar nu aveam de anumite subgenuri de rock si am descoperit ca tocmai acelea sunt cele care imi plac cel mai mult. Este pacat ca la noi in tara sunt cunoscute numai numele si genurile care sunt populare in strainatate, in timp ce multe trec neobservate.

In ceea ce priveste arhitectura, vreau sa tratez curentele si chiar anumiti arhitecti. Cred ca niciodata nu strica sa cunosti asemenea lucruri, iar cei care se gandesc la arhitectura vor avea mult de castigat, inclusiv eu.

Astept pareri si, daca vor fi favorabile ideii mele, chiar zilele viitoare voi posta prima lectie.

Time Machine

Ok.. Se pare ca nostalgia este in aer. Acest articol vine ca urmare a gandurilor pe care mi le-a inspirat ultimul articol al Danei, care a vrut sa faca o comparatie intre cum era acum un an si cum este acum. Comentandu-i articolul, nu am reusit sa nu ma gandesc cum m-am schimbat eu din vara lui 2007 pana acum.

Sa vedem.. Vara 2007. Proaspata absolventa de ‘Mihai Viteazul’ Bucuresti, stresata de bac si de admitere, convinsa ca matematica este viata mea, total nesigura de optiunea pentru facultate, dornica de o pauza, enervata de faptul ca trebuie amanata scoala de soferi din cauza examenelor, intr-un permanent conflict acasa, mult prea legata de liceu, incapabila de a merge mai departe.

Vara 2008. Am obtinut pauza mult dorita.. Desi initial nu ma gandeam chiar la o pauza de un an. Sunt absolut sigura de optiunea pentru facultate, asta este ce vreau sa fac si ce mi se potriveste. Am reusit sa las in urma nostalgiile bolnavicioase legate de liceu. Situatia acasa este mult mai buna, ma inteleg din nou bine cu ai mei. N-am mai lucrat la matematica de un an (asta suna putin ca inceputul unui discurs la un centru de reabilitare).

Nu stiu cum functioneaza lucrurile in univers, insa anul acesta mi s-a confirmat ce banuiam mai demult.. Universul ma iubeste (stiati ca Emanuela.. de fapt Emanuel inseamna ‘Dumnezeu este cu noi’?). Da, poate ca lucrurile nu au iesit chiar cum mi-as fi dorit, insa au iesit cum nu se putea mai bine. Am avut destul timp sa invat mai multe despre mine, sa imi dau seama de ceea ce vreau si ceea ce pot. Anul trecut nu m-as fi asteptat la rezultatul asta. Da… imi place matematica si o sa-mi placa intotdeauna. Insa doar ca materie scolara. Nu sunt croita sa studiez matematica mai amanuntit. Sunt mult mai artista decat as fi crezut initial. Probabil de aceea nici nu prea reusesc sa urmez anumite programe si nu pot sa fiu ordonata Anul trecut eram convinsa ca am o minte de om de stiinta. Ei bine, nu am. Sunt o artista cu inclinatii stiintifice. Probabil de aceea arhitectura este optiunea perfecta, pentru ca le imbina pe amandoua.

Imi place sa stau ore intregi la planseta. Am descoperit ca imi place asta chiar foarte mult. Anul trecut mi se parea o corvoada. Acum nici nu mai realizez cand trece timpul. Axonometrii, perspective, descriptiva.. Bring it on! Vreau! Sunt constienta ca mai am multe de invatat si de recuperat, insa acum chiar imi doresc asta si daca imi doresc inseamna ca reusesc. Asta este motivul pentru care nu a mers anul trecut. Nu credeam in alegerea asta, mintea mea respingea ideea si orice legat de asta mi se parea obositor.

Este incredibil cat de mult ne putem schimba in doar un an. Insa in marea schema a lucrurilor, un an nu inseamna nimic. Este doar un fir de nisip in vant. Este drept ca acest hiatus va reprezenta pentru totdeauna un motiv de rusine pentru mine, pentru ca nu asta voiam pentru evolutia mea. Dar am macar satisfactia enorma ca nu a fost nici pe departe un an piedut. A durat destul de mult pana am trecut peste esec, insa important este ca am facut-o in timp util si acum sunt la datorie.

Inca incerc sa imi dau seama exact cine sunt si ce vreau de la viata asta, insa cred ca am facut primul pas important in directia asta. De acum voi incerca sa nu ma mai apreciez gresit si sa fiu sincera cu mine insami, pentru ca numai asa pot cu adevarat sa merg pe drumul meu.

Aveti chef de o melodie? Cred ca in momentul acesta starea mea este bine descrisa de ritmul melodiei Helen Reddy a formatiei Trembling Blue Stars. Are un ritm fresh si care mi se pare plin de optimism.

The future IS bright after all

Trebuie sa recunosc ca victoria de astazi a lui Sorin Oprescu m-a determinat sa privesc cu muuult mai mult optimism politica. Se pare ca pana la urma avem o sansa de a ne reabilita tarisoara asta.. Ce frumos.. Acum 8 ani Oprescu a pierdut in fata lui Basescu, iar aceea a fost rampa de lansare a personajului care acum sta si hahaie pe scaunul de la Palatul Cotroceni. Sper din suflet ca victoria de acum a lui Oprescu sa fie si o victorie intarziata impotriva lui Basescu si sa insemne inceputul sfarsitului acestuia.

Nu ma asteptam.. Marturisesc ca am subestimat bucurestenii. Am subestimat capacitatea lor de a-si da seama de potentialul candidatilor si de potentialul situatiilor. Sper din suflet ca acesta sa fie inceputul unei etape mult mai bune in istoria Romaniei. Am avut parte de prea multe probleme in ultimii ani. E timpul sa lasam mizeriile in urma si sa privim spre viitor. Probabil ca totusi aceasta etapa a fost necesara, poate ca sa ne deschida ochii si sa ne ajute sa intelegem mai multe. Sigur… pentru cei care au avut ochi sa vada, pentru ca sunt in continuare atat de multi care refuza sa isi ia valul de pe ochi.

De asemenea sunt foarte incantata si extrem de placut surprinsa de fair-play-ul de care a dat dovada Blaga. A castigat respectul meu in seara asta, pentru ca a fost capabil sa isi accepte infrangerea cu multa demnitate. Mi-ar placea ca toti PDL-istii sa ii urmeze exemplul, poate ca atunci sansele unei conduceri echilibrate si eficiente ar creste considerabil.

Asadar… WHOOOOHOOOOO! The future’s bright, the future’s NOT orange!

Pipăl want me

Nu-mi vine sa cred ce sansa ratez.. Mi s-a propus sa fac parte dintr-o formatie Motivul a fost ca ascult The Stone Roses, iar cel care doreste sa faca formatia incearca sa obtina un sound asemanator. Se pare ca sunt mult prea putini ascultatori TSR la noi in tara si nu gaseste pe nimeni. Si mi-a propus sa cant. Daca as fi avut voce buna, as fi zis da fara sa ezit vreo secunda. Insa asa.. il intrec de departe pe Ian Brown, care e cunoscut pentru faptul ca nu e in stare sa cante live. Insa el macar in studio reusea sa cante super. Grrr.

Ma tot gandesc ce super ar fi fost macar sa fiu in stare sa cant bine la vreun instrument muzical.. Pian am facut, dar lectiile au incetat acum 5 ani si nici nu mi-am dat silinta in aia 7 ani in care am facut. Iar chitara, marea mea dragoste, inca ma asteapta cu nerabdare. Life’s really not fair, is it?

Eh.. anyway, daca reuseste sa faca formatia, poate obtin bilete gratis

Admitere

Tocmai am aflat ca voi da examenul de admitere in facultate pe 3 septembrie. Ceea ce m-a emotionat un pic mai tare decat ma asteptam. Gata, acum este oficial.. Mai am mai putin de 3 luni sa fiu gata de examen. Cred ca ceea ce ma sperie inca este proba de cultura generala.. Trebuie sa profit de timpul ramas sa pun mana pe carte si sa invat istoria arhitecturii, inclusiv figurile arhitectilor celebri, pentru ca anul trecut s-a dat asa ceva.

In rest cred ca sunt destul de pregatita. Cu inca putin exercitiu o sa fac perspectivele fara niciun fel de probleme si slava domnului ca in 3 luni am timp berechet sa imi perfectionez viteza. Cand ma gandesc cum lucram acum 3 luni imi vine sa rad. M-am uitat de curand la plansele mele de anul trecut si nu-mi venea sa cred ca am avut vreo clipa impresia ca aveam vreo sansa sa intru. Insa adevarul este ca nu ma mai frustreaza atat de mult esecul ala. Pentru ca fiecare lectie de anul trecut mi-a folosit anul asta, iar fiecare lectie cu profesorul cu care lucrez acum ma face mai buna. Nu, nu mai regret decat ca nu am avut curajul sa dau in alta parte, dar poate nici asa nu ar fi fost bine, pentru ca depresia nu mi-ar fi permis sa am rezultate bune la facultate. In final, cred ca norocul a fost de partea mea. Si adevarul este ca sunt o persoana foarte norocoasa.

Maine si poimaine am ultimele sedinte de meditatii, urmeaza pauza pentru cei care dau bacul, deci voi avea o luna libera. Intentionez sa profit din plin de ea. Vizite la Muzeul Satului, vizite prin Bucuresti, vreau sa invat si istoria arhitecturii si sa imi lucrez temele mai vechi. Uh.. adevarul este ca abia astept. Ma si sperie faptul ca timpul trece atat de repede, insa chiar abia astept.