Leave them all behind

27 05 2008

Probabil v-ati dat seama ca am facut niste schimbari majore pe aici. Incepand cu tema si terminand cu numele blogului. Pur si simplu am simtit nevoia sa fac asta. De aici si titlul articolului (desi este si numele unei melodii superbe). Ce este nou? Pai.. cam tot. Tema, headerul, avatarul, numele blogului, descrierea blogului, pana si numele cu care imi semnez articolele. Am lasat deoparte cupcake si am trecut la emanuela. Probabil o sa ma sacaie Dana acum, pentru ca intamplator este aceeasi tema cu a ei, insa nu cautam asta. Pur si simplu a fost singura tema care mi-a placut, in afara de cea veche.

Aceasta miscare este probabil o urmare a nenumaratelor ganduri pe care le am in ultima vreme. Sunt in plina cautare a sinelui si simt nevoia sa fac niste schimbari in viata mea. Am vrut de multe ori sa scriu cate ceva pe blog, insa gandurile mele sunt destul de amestecate si nu prea am reusit sa scriu un articol care sa urmareasca aceeasi idee de la cap la coada. Ma simt ciudat.. sau poate ciudat este putin spus. Nu stiu daca este de la caldura sau daca este doar un semn ca sunt in plina maturizare.. Poate ma marcheaza faptul ca de maine in 5 luni implinesc 20 ani. Poate ma marcheaza tot ce inseamna acest lucru. Tot ce nu am reusit sa fac pana acum, desi mi-am dorit enorm. Tot ce imi doresc sa fac de acum incolo.. Tot ce imi doresc sa fac pana atunci. Ma marcheaza si ceea ce se intampla cu cei apropiati.. Si fir-ar sa fie, nu sunt in stare sa exteriorizez nimic. Uneori ma gandesc cu teama la cum va fi atunci cand voi iubi pe cineva.. Trebuie sa recunosc ca sunt multe domenii in care ma simt neimplinita si asta ma macina pe dinauntru. Nu mai stiu exact cine sunt si ce vreau de la viata. Nu, nu ma refer la facultate. Aici deja nu mai am dubii si pentru asta sunt extrem de recunoscatoare, pentru ca mi s-a luat o piatra imensa de pe inima.

Pana de curand eram sigura ca sunt genul de persoana care pune partea profesionala pe primul loc.. Insa acum nu mai cred asta. Problema este ca nu stiu in ce masura sunt in stare sa las de la mine. Sunt o persoana ambitioasa, vreau sa fac ceva in lumea asta, vreau sa las mostenire ceva.. Insa in acelasi timp imi doresc enorm de mult sa ma bucur de micile prostii care ma fac sa ma simt atat de bine.. Au fost mult prea multi ani in care nu m-am bucurat de copilarie, de adolescenta.. Iar acum ma trezesc ca mai am putin si sunt un adult, in timp ce eu imi doresc sa fiu copil. Vreau sa plec la mare pe neasteptate, vreau sa nu am niciun ban in buzunar si sa incerc sa ma descurc asa intr-un loc necunoscut.. vreau sa imi fie foame si in loc sa-mi cumpar de mancare sa imi iau cd-uri.. Vreau sa simt ca am varsta pe care o am. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita. Vreau sa cant la chitara. Vreau.. ah, vreau multe!

Si mai am o mare, foarte mare problema: sunt mult prea visatoare. Irational de visatoare chiar. Uneori ma sperie asta, pentru ca am senzatia ca traiesc intr-o iluzie si ca, in timpul asta, viata reala trece pe langa mine. Sunt extrem de constienta ca viata mea are nevoie de schimbari adevarate si serioase si ca o transformare a lookului blogului nu inseamna nimic. Ma sperie ca nu am puterea sa fac asta.. sau cel putin asa simt. De multe ori ma uit la mine in oglinda si simt un gol in stomac, pentru ca nu sunt nici pe departe persoana care imi doream sa fiu.

Cred ca deja am spus prea multe, asa ca o sa ma opresc aici. Tell me what you think of the new look, will you? :D

btw: Daca sunteti curiosi cum suna melodia care da titlul articolului, iat-o:
Ride - Leave them all behind


Acţiuni

Information

9 raspunsuri sa “Leave them all behind”

27 05 2008
Dana (20:28:55) :

Ai scris articolul dupa ce ai citit “micile mele bucurii” sau inainte ? :P Parca te-a influentat putin sa-ti dai drumul la scris, sau mi se pare.
Normal ca o sa te sacai cu tema, pentru ca era A MEA (glumesc). Imi place bannerul, in schimb am avut senzatia prima data ca sunt pe blogul meu si cineva mi-a umblat prin setari. Ce-i cu bannerul asta, ce-i cu calendarul, wtf???
Oh well. Tocmai tu visatoare? Atunci ia partea matematica a ta si aplica tot ceea ce ai tu in cap. :P Succes bah

27 05 2008
emanuela (20:32:37) :

Haha.. adevarul e ca aveam toate astea in minte dinainte sa citesc articolul tau, chiar daca l-am scris pe urma. Stii ca pe mine ma mai apuca sa fac unele lucruri, fara sa aiba neaparat legatura cu ce e in jur.
Mda.. nu am vrut sa folosesc aceeasi tema, le-am incercat pe toate care pareau nice, insa a fost singura care mi-a placut si nu voiam sa pastrez tema veche. Deh.. se vede ca suntem surori :P
Partea mea matematica este mai slabuta decat ma asteptam, sa stii. :oops: Mersi!

27 05 2008
emanuela (20:33:05) :

Ma enerveaza insa ca nu apare avatarul ala nou.. nu stiu de ce :x

27 05 2008
Dana (20:40:17) :

Daca l-ai schimbat de mai multe ori pe ala cu chitara se intampla sa dureze un pic pana apare ala ultimul updatat. Mi s-a intamplat si mie. :x

28 05 2008
Maria Barbu (00:15:57) :

Emanuela, primul semn de maturizare adevarata mi se pare a fi faptul ca iti asumi numele tau. E semn de curaj si de responsabilitate.
Cat despre celelalte trairi… daca ti-as spune ca si mie mi se intampla ceva asemanator ai rade, nu-i asa? Ei bine, cam asta e adevarul. Si eu ma straduiesc sa ies din visare de parca m-as stradui sa ma nasc, zau asa!

28 05 2008
emanuela (12:15:28) :

Eh.. dar tu esti poeta, tu ai voie :lol:

28 05 2008
blank (21:12:06) :

Deep down you may still be that same great kid you used to be. But it’s not who you are underneath, it’s what you do that defines you. :P :)

6 07 2008
Maria (21:41:23) :

Oh well..pot sa spun ca ma regasesc chiar foarte mult in ce ai scris tu aici. Si in alte postari. Cu toate ca am 17 ani, o varsta la care iti e permis..inca!..sa visezi..dar totodata ti se cere si o gandire matura, ca deh!..trebuie! Eu mereu am pus scoala pe primul plan. bineinteles..mai am timp sa o mut in clasamentul vietii de n ori, dar pana acum a fost no 1 :) si cred ca va ramane si in urmatorii 2 ani. asa preconizez :P Cand simt ca ma inec cu anumite probleme din viata mea aparent banala..ma refugiez in scoala..intr-un exercitiu de mate, in niste reactii&Co. As avea si eu nevoie de o schimbare.(suna ca si cum s-ar vinde la magazinul de la colt :P “promotie:D” ) Simt ca e aproape. Probabil primul pas e esential. De acolo..i shouldn`t worry about it. probably.
Scrii frumos ;) Bafta in continuare pe toate planurile :)

6 07 2008
Emanuela (21:46:41) :

Multumesc :)
Da.. si la mine scoala a fost intotdeauna no.1. Poate ca a fost bine, poate ca nu. Desi eu cred ca a fost bine. Important este sa nu ajungi sa te ineci in toata treaba asta scolara, pentru ca totusi suntem oameni si nu roboti si avem nevoie si de pauze, de distractie, etc.
Bafta si tie!

Lăsați un comentariu

Poţi folosi aceste etichete : <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>