Este cu siguranta ceva negativ in aer.. Lucrurile merg prost si totul a picat intr-o perioada foarte aiurea. De parca nu era de ajuns faptul ca ma macina o groaza de ganduri tampite, acum a trecut de la nivelul interior la cel exterior. Am aflat ca tata are diabet.. Si nu doar atat, dar este in pragul comei diabetice. Si evident ca se incapataneaza sa nu se duca la timp la spital. Of! Este atat de ciudat cand este ceva in neregula cu parintii tai.. Pentru ca, in viziunea oricarui copil (in sensul de fiu/fiica, indiferent de varsta), parintii sunt intangibili si nu li se poate intampla absolut nimic. Parintii sunt stalpii existentei tale si nu exista nimic care sa ii clatine de la locul lor. Insa adevarul este ca sunt fiinte la fel de vulnerabile ca si tine. Iar atunci cand realizezi asta este dureros si chiar inspaimantator. Astazi mi-am dat si eu seama de asta, pentru ca situatia este totusi grava si periculoasa.
Nu are absolut nicio importanta cat de apropiati iti sunt ai tai sau cat de mult timp petreci cu ei. Tata de exemplu este genul care munceste pentru familie, dar nu prea se implica. Insa nu il condamn si nu l-am condamnat niciodata pentru asta. Fiecare om are formula lui. Important este ca stiu ca ne iubeste si ca face tot posibilul sa ne fie bine, asta imi este de ajuns. Si mai stiu ca as fi distrusa daca s-ar intampla ceva cu el. Este taticul meu si vreau sa fie alaturi de mine. Imediat cand a venit astazi acasa, dupa ce mi-a spus mama, ma uitam la el si mi-as fi dorit asa de tare sa ma duc la el si sa-l imbratisez.. Insa eu sunt eu. Asa ca i-am trimis in schimb o felicitare virtuala in care i-am zis ca il iubesc. Pentru ca asa si este. Sper din suflet sa fie totul bine si sa fie din nou acelasi stalp dintotdeauna.
Acum astept sa ajunga acasa din clipa in clipa ca sa isi ia lucrurile si sa se duca la spital. Argh.. Nu pot sa cred ca se intampla asta. Ce ma enerveaza este ca eu si mama observaseram niste simptome mai demult si nu am insistat sa isi faca analizele mai devreme. Desi adevarul este ca nu stiu ce diferenta ar fi fost.. In afara de faptul ca situatia nu ar mai fi fost la fel de periculoasa. Insa slava domnului ca are asa un noroc! Abia astept sa il vad ca se face mai bine!
Ema fii pozitiva, daruieste-i iubire si ai sa vezi ca totul o sa fie bine.
Mersi mult >:D<
Emanuela, mie mi se pare ca unele dureri si unele crize din viata inseamna pt noi niste probe, ca sa vada soarta cat suntem de buni, de merituosi, de demni. Tatal tau este un om minunat si viata il va rasplati cu multe pt acest eroism al suferintei suportate cu demnitate, iar pe tine te va premia viata pt bunatatea si solidaritatea ta.
Sper din suflet sa fie totul ok. De fapt, deja lucrurile sunt mai bine