Must be the heat, mate

Stiu ca am promis ca o sa scriu lectiile acelea si chiar o sa fac asta. Dar nu stiu.. zilele astea parca mi-a fost greu si sa ma misc. Poate este de la caldura, pentru ca au fost in jur de 35 grade si eu pur si simplu nu suport caldura. Nici macar soarele nu-mi place. Si fir-ar sa fie, camera mea este orientata total aiurea… spre SE pare sa fie. Ma rog.. ideea este ca exact dimineata si la pranz, cand este soarele ala oribil si caldura aia nasoala, eu sunt in bataia focului. Si camera mea este si foarte prost izolata termic, astfel incat vara este cel mai cald din casa si iarna cel mai frig. Ce sa mai.. o placere!

Mi-am luat o pauza si de la sedintele de la scoala de soferi, pe motiv ca plec din Bucuresti. Examenul il dau abia pe 18 iulie, deci am timp berechet sa invat porcaria aia plictisitoare de legislatie rutiera si sa mai fac si niste sedinte exact inainte de examen. Ma enerveaza insa ca nu am reusit sa mai lucrez nimic pentru arhitectura. Dar o sa imi iau inima in dinti pana la urma si o sa ma apuc de treaba.

Ieri mi-am resetat contorul pe last.fm.. Ma simt absolut ciudat, pentru ca aveam aproape 7000 plays, insa e bine, pentru ca nu ma mai reprezenta topul ala. Erau multe formatii pe care nu le mai ascult sau unele care nu mai au asa o importanta pentru mine si am vrut sa o iau de la zero. Mi-am schimbat si poza de profil.. si pe last.fm si pe myspace.. o poza cu mutra mea. Imi place sa iau lucrurile de la 0, chiar daca este ciudat la inceput. Da.. o sa zicei probabil ‘myspace, ce kkt’. Da, este, insa este locul unde tin legatura cu amicii mei din strainatate si in plus acolo am in lista formatiile preferate, asa ca shush.

Poza de profil am schimbat-o aseara si astazi deja aveam mai multe friend requesturi pe myspace Ce idioti. Unul din ei mi-a dat si un mesaj spunand ca stie ca e ciudat, dar ca voia sa ii fiu friend ca sa imi vada figura de fiecare data cand se logheaza. Yuck. Dude, ai 48 ani si eu nici n-am implinit inca 20. Get a fooking life. Ce ma enerveaza tipii de genul asta! De parca internetul ar fi un mare acvariu in care sa pescuiesti fatuci.

Ma amuz zilele astea pentru ca este bacul. Nu-mi vine sa cred ca a trecut deja un an de cand am dat eu. Pe 25 iunie 2007 am inceput, la 7.30, cu examenul la romana oral. Doamne, ce emotii aveam! Imi vine sa rad de fiecare daca cand imi amintesc cat de tare imi tremura mana dupa ce am luat biletul si m-am dus sa il rezolv. A trebuit sa stau vreun minut si sa respir adanc de nenumarate ori ca sa ma relaxez si sa pot incepe sa rezolv subiectul, pentru ca nu puteam scrie de cat de tare tremuram. Cat am visat la momentul in care aveam sa iau 10 la oral si sa ma duc la tata la masina sa ii strig in gura mare asta! Si am si facut-o

Abia astept sa vina festivalul! Nu neaparat pentru formatiile care vin, ci pentru ca in sfarsit o sa fac si eu ceva de genul asta. Am asteptat prea mult. Am asteptat prea mult ca sa fac multe lucruri si probabil de aceea am atatea regrete si chiar mici frustrari. Puteam sa fac multe lucruri mult mai devreme si este enervant sa privesti inapoi si sa iti doresti sa fi procedat altfel. Insa cine stie.. Acum am sansa sa fac tot ce nu am facut pana acum. Desi este aiurea ca am gusturi atat de neobisnuite. De ce trebuie sa imi placa mie fix genurile de muzica atat de putin cunoscute? Cine naiba a auzit de shoegaze pe aici? Prea putini, va spun eu!

Mai vreau acum sa ma tund. Am parul mult prea lung si ma incomodeaza. Plus ca are o textura nu tocmai fericita. Si am mai facut si o prostie.. mi-am facut breton.. singura. Si l-am facut mai ‘bogat’ decat ar trebui. Dar nu e chiar asa de rau, pentru ca lungimea este destul de buna ca sa mai poata fi reparat parul. Nu-mi vine sa cred cat de mult mi-a crescut parul in numai 2 ani. La sfarsitul clasei a 11a m-am tuns scurt, parul ajungandu-mi pana la lobul urechii, iar acum imi ajunge pana la jumatatea spatelui. Inca nu stiu cum vreau sa ma tund, dar trebuie neaparat sa scap de macar 10-15 cm de par.

Stiu ca este cam haotic articolul asta si ca trec de la o idee la alta cu o usurinta uluitoare, insa, dupa cum spune si titlul, e de la caldura Zilele astea o sa postez si lectia aia de care tot ziceam. O sa fie o lectie de arhitectura, cred eu. Stay tuned.

Lectia de..?

Ma gandeam ca de acum incolo macar o data pe saptamana sa scriu despre o notiune muzicala sau de arhitectura. As vrea sa stiu ce parere aveti despre asta.

In ceea ce priveste muzica, ma gandesc sa tratez genurile muzicale, in special cele care sunt mai putin cunoscute pe la noi, pentru ca nu strica niciodata sa afli despre ceva nou. Pana de curand habar nu aveam de anumite subgenuri de rock si am descoperit ca tocmai acelea sunt cele care imi plac cel mai mult. Este pacat ca la noi in tara sunt cunoscute numai numele si genurile care sunt populare in strainatate, in timp ce multe trec neobservate.

In ceea ce priveste arhitectura, vreau sa tratez curentele si chiar anumiti arhitecti. Cred ca niciodata nu strica sa cunosti asemenea lucruri, iar cei care se gandesc la arhitectura vor avea mult de castigat, inclusiv eu.

Astept pareri si, daca vor fi favorabile ideii mele, chiar zilele viitoare voi posta prima lectie.

Time Machine

Ok.. Se pare ca nostalgia este in aer. Acest articol vine ca urmare a gandurilor pe care mi le-a inspirat ultimul articol al Danei, care a vrut sa faca o comparatie intre cum era acum un an si cum este acum. Comentandu-i articolul, nu am reusit sa nu ma gandesc cum m-am schimbat eu din vara lui 2007 pana acum.

Sa vedem.. Vara 2007. Proaspata absolventa de ‘Mihai Viteazul’ Bucuresti, stresata de bac si de admitere, convinsa ca matematica este viata mea, total nesigura de optiunea pentru facultate, dornica de o pauza, enervata de faptul ca trebuie amanata scoala de soferi din cauza examenelor, intr-un permanent conflict acasa, mult prea legata de liceu, incapabila de a merge mai departe.

Vara 2008. Am obtinut pauza mult dorita.. Desi initial nu ma gandeam chiar la o pauza de un an. Sunt absolut sigura de optiunea pentru facultate, asta este ce vreau sa fac si ce mi se potriveste. Am reusit sa las in urma nostalgiile bolnavicioase legate de liceu. Situatia acasa este mult mai buna, ma inteleg din nou bine cu ai mei. N-am mai lucrat la matematica de un an (asta suna putin ca inceputul unui discurs la un centru de reabilitare).

Nu stiu cum functioneaza lucrurile in univers, insa anul acesta mi s-a confirmat ce banuiam mai demult.. Universul ma iubeste (stiati ca Emanuela.. de fapt Emanuel inseamna ‘Dumnezeu este cu noi’?). Da, poate ca lucrurile nu au iesit chiar cum mi-as fi dorit, insa au iesit cum nu se putea mai bine. Am avut destul timp sa invat mai multe despre mine, sa imi dau seama de ceea ce vreau si ceea ce pot. Anul trecut nu m-as fi asteptat la rezultatul asta. Da… imi place matematica si o sa-mi placa intotdeauna. Insa doar ca materie scolara. Nu sunt croita sa studiez matematica mai amanuntit. Sunt mult mai artista decat as fi crezut initial. Probabil de aceea nici nu prea reusesc sa urmez anumite programe si nu pot sa fiu ordonata Anul trecut eram convinsa ca am o minte de om de stiinta. Ei bine, nu am. Sunt o artista cu inclinatii stiintifice. Probabil de aceea arhitectura este optiunea perfecta, pentru ca le imbina pe amandoua.

Imi place sa stau ore intregi la planseta. Am descoperit ca imi place asta chiar foarte mult. Anul trecut mi se parea o corvoada. Acum nici nu mai realizez cand trece timpul. Axonometrii, perspective, descriptiva.. Bring it on! Vreau! Sunt constienta ca mai am multe de invatat si de recuperat, insa acum chiar imi doresc asta si daca imi doresc inseamna ca reusesc. Asta este motivul pentru care nu a mers anul trecut. Nu credeam in alegerea asta, mintea mea respingea ideea si orice legat de asta mi se parea obositor.

Este incredibil cat de mult ne putem schimba in doar un an. Insa in marea schema a lucrurilor, un an nu inseamna nimic. Este doar un fir de nisip in vant. Este drept ca acest hiatus va reprezenta pentru totdeauna un motiv de rusine pentru mine, pentru ca nu asta voiam pentru evolutia mea. Dar am macar satisfactia enorma ca nu a fost nici pe departe un an piedut. A durat destul de mult pana am trecut peste esec, insa important este ca am facut-o in timp util si acum sunt la datorie.

Inca incerc sa imi dau seama exact cine sunt si ce vreau de la viata asta, insa cred ca am facut primul pas important in directia asta. De acum voi incerca sa nu ma mai apreciez gresit si sa fiu sincera cu mine insami, pentru ca numai asa pot cu adevarat sa merg pe drumul meu.

Aveti chef de o melodie? Cred ca in momentul acesta starea mea este bine descrisa de ritmul melodiei Helen Reddy a formatiei Trembling Blue Stars. Are un ritm fresh si care mi se pare plin de optimism.

The future IS bright after all

Trebuie sa recunosc ca victoria de astazi a lui Sorin Oprescu m-a determinat sa privesc cu muuult mai mult optimism politica. Se pare ca pana la urma avem o sansa de a ne reabilita tarisoara asta.. Ce frumos.. Acum 8 ani Oprescu a pierdut in fata lui Basescu, iar aceea a fost rampa de lansare a personajului care acum sta si hahaie pe scaunul de la Palatul Cotroceni. Sper din suflet ca victoria de acum a lui Oprescu sa fie si o victorie intarziata impotriva lui Basescu si sa insemne inceputul sfarsitului acestuia.

Nu ma asteptam.. Marturisesc ca am subestimat bucurestenii. Am subestimat capacitatea lor de a-si da seama de potentialul candidatilor si de potentialul situatiilor. Sper din suflet ca acesta sa fie inceputul unei etape mult mai bune in istoria Romaniei. Am avut parte de prea multe probleme in ultimii ani. E timpul sa lasam mizeriile in urma si sa privim spre viitor. Probabil ca totusi aceasta etapa a fost necesara, poate ca sa ne deschida ochii si sa ne ajute sa intelegem mai multe. Sigur… pentru cei care au avut ochi sa vada, pentru ca sunt in continuare atat de multi care refuza sa isi ia valul de pe ochi.

De asemenea sunt foarte incantata si extrem de placut surprinsa de fair-play-ul de care a dat dovada Blaga. A castigat respectul meu in seara asta, pentru ca a fost capabil sa isi accepte infrangerea cu multa demnitate. Mi-ar placea ca toti PDL-istii sa ii urmeze exemplul, poate ca atunci sansele unei conduceri echilibrate si eficiente ar creste considerabil.

Asadar… WHOOOOHOOOOO! The future’s bright, the future’s NOT orange!

Pipăl want me

Nu-mi vine sa cred ce sansa ratez.. Mi s-a propus sa fac parte dintr-o formatie Motivul a fost ca ascult The Stone Roses, iar cel care doreste sa faca formatia incearca sa obtina un sound asemanator. Se pare ca sunt mult prea putini ascultatori TSR la noi in tara si nu gaseste pe nimeni. Si mi-a propus sa cant. Daca as fi avut voce buna, as fi zis da fara sa ezit vreo secunda. Insa asa.. il intrec de departe pe Ian Brown, care e cunoscut pentru faptul ca nu e in stare sa cante live. Insa el macar in studio reusea sa cante super. Grrr.

Ma tot gandesc ce super ar fi fost macar sa fiu in stare sa cant bine la vreun instrument muzical.. Pian am facut, dar lectiile au incetat acum 5 ani si nici nu mi-am dat silinta in aia 7 ani in care am facut. Iar chitara, marea mea dragoste, inca ma asteapta cu nerabdare. Life’s really not fair, is it?

Eh.. anyway, daca reuseste sa faca formatia, poate obtin bilete gratis

Admitere

Tocmai am aflat ca voi da examenul de admitere in facultate pe 3 septembrie. Ceea ce m-a emotionat un pic mai tare decat ma asteptam. Gata, acum este oficial.. Mai am mai putin de 3 luni sa fiu gata de examen. Cred ca ceea ce ma sperie inca este proba de cultura generala.. Trebuie sa profit de timpul ramas sa pun mana pe carte si sa invat istoria arhitecturii, inclusiv figurile arhitectilor celebri, pentru ca anul trecut s-a dat asa ceva.

In rest cred ca sunt destul de pregatita. Cu inca putin exercitiu o sa fac perspectivele fara niciun fel de probleme si slava domnului ca in 3 luni am timp berechet sa imi perfectionez viteza. Cand ma gandesc cum lucram acum 3 luni imi vine sa rad. M-am uitat de curand la plansele mele de anul trecut si nu-mi venea sa cred ca am avut vreo clipa impresia ca aveam vreo sansa sa intru. Insa adevarul este ca nu ma mai frustreaza atat de mult esecul ala. Pentru ca fiecare lectie de anul trecut mi-a folosit anul asta, iar fiecare lectie cu profesorul cu care lucrez acum ma face mai buna. Nu, nu mai regret decat ca nu am avut curajul sa dau in alta parte, dar poate nici asa nu ar fi fost bine, pentru ca depresia nu mi-ar fi permis sa am rezultate bune la facultate. In final, cred ca norocul a fost de partea mea. Si adevarul este ca sunt o persoana foarte norocoasa.

Maine si poimaine am ultimele sedinte de meditatii, urmeaza pauza pentru cei care dau bacul, deci voi avea o luna libera. Intentionez sa profit din plin de ea. Vizite la Muzeul Satului, vizite prin Bucuresti, vreau sa invat si istoria arhitecturii si sa imi lucrez temele mai vechi. Uh.. adevarul este ca abia astept. Ma si sperie faptul ca timpul trece atat de repede, insa chiar abia astept.

Visual DNA

La Dana pe blog am descoperit linkul catre un test foarte misto de personalitate, bazat in totalitate pe optiunile celui care face testul. Ti se dau mai multe imagini si tu trebuie sa o alegi pe cea care consideri ca se potriveste, din punctul tau de vedere, temei propuse de ei. De exemplu: ‘Art is…’. Link: AICI (dati doar ‘Start here’ si gata)
Iata ce mi-a iesit mie: