Ok.. Se pare ca nostalgia este in aer. Acest articol vine ca urmare a gandurilor pe care mi le-a inspirat ultimul articol al Danei, care a vrut sa faca o comparatie intre cum era acum un an si cum este acum. Comentandu-i articolul, nu am reusit sa nu ma gandesc cum m-am schimbat eu din vara lui 2007 pana acum.
Sa vedem.. Vara 2007. Proaspata absolventa de ‘Mihai Viteazul’ Bucuresti, stresata de bac si de admitere, convinsa ca matematica este viata mea, total nesigura de optiunea pentru facultate, dornica de o pauza, enervata de faptul ca trebuie amanata scoala de soferi din cauza examenelor, intr-un permanent conflict acasa, mult prea legata de liceu, incapabila de a merge mai departe.
Vara 2008. Am obtinut pauza mult dorita.. Desi initial nu ma gandeam chiar la o pauza de un an. Sunt absolut sigura de optiunea pentru facultate, asta este ce vreau sa fac si ce mi se potriveste. Am reusit sa las in urma nostalgiile bolnavicioase legate de liceu. Situatia acasa este mult mai buna, ma inteleg din nou bine cu ai mei. N-am mai lucrat la matematica de un an (asta suna putin ca inceputul unui discurs la un centru de reabilitare).
Nu stiu cum functioneaza lucrurile in univers, insa anul acesta mi s-a confirmat ce banuiam mai demult.. Universul ma iubeste (stiati ca Emanuela.. de fapt Emanuel inseamna ‘Dumnezeu este cu noi’?). Da, poate ca lucrurile nu au iesit chiar cum mi-as fi dorit, insa au iesit cum nu se putea mai bine. Am avut destul timp sa invat mai multe despre mine, sa imi dau seama de ceea ce vreau si ceea ce pot. Anul trecut nu m-as fi asteptat la rezultatul asta. Da… imi place matematica si o sa-mi placa intotdeauna. Insa doar ca materie scolara. Nu sunt croita sa studiez matematica mai amanuntit. Sunt mult mai artista decat as fi crezut initial. Probabil de aceea nici nu prea reusesc sa urmez anumite programe si nu pot sa fiu ordonata 
Anul trecut eram convinsa ca am o minte de om de stiinta. Ei bine, nu am. Sunt o artista cu inclinatii stiintifice. Probabil de aceea arhitectura este optiunea perfecta, pentru ca le imbina pe amandoua.
Imi place sa stau ore intregi la planseta. Am descoperit ca imi place asta chiar foarte mult. Anul trecut mi se parea o corvoada. Acum nici nu mai realizez cand trece timpul. Axonometrii, perspective, descriptiva.. Bring it on! Vreau! Sunt constienta ca mai am multe de invatat si de recuperat, insa acum chiar imi doresc asta si daca imi doresc inseamna ca reusesc. Asta este motivul pentru care nu a mers anul trecut. Nu credeam in alegerea asta, mintea mea respingea ideea si orice legat de asta mi se parea obositor.
Este incredibil cat de mult ne putem schimba in doar un an. Insa in marea schema a lucrurilor, un an nu inseamna nimic. Este doar un fir de nisip in vant. Este drept ca acest hiatus va reprezenta pentru totdeauna un motiv de rusine pentru mine, pentru ca nu asta voiam pentru evolutia mea. Dar am macar satisfactia enorma ca nu a fost nici pe departe un an piedut. A durat destul de mult pana am trecut peste esec, insa important este ca am facut-o in timp util si acum sunt la datorie.
Inca incerc sa imi dau seama exact cine sunt si ce vreau de la viata asta, insa cred ca am facut primul pas important in directia asta. De acum voi incerca sa nu ma mai apreciez gresit si sa fiu sincera cu mine insami, pentru ca numai asa pot cu adevarat sa merg pe drumul meu.
Aveti chef de o melodie? Cred ca in momentul acesta starea mea este bine descrisa de ritmul melodiei Helen Reddy a formatiei Trembling Blue Stars. Are un ritm fresh si care mi se pare plin de optimism.
Inteleg cum te simti. Nu o sa spun ca inteleg foarte bine, pentru ca tu ai problemele tale si eu pe ale mele.
Ma bucur ca vad cu fiecare nou post cum esti mai optimista, mai sigura pe tine in ceea ce priveste viitorul tau. Chiar ma bucur.
Anul trecut te simteam agitata, depasita de mai tot ce era cu tine, insa asa cum din pacate imi sta in fire, nu ma aplec asupra problemelor celorlalti mai mult cat sa pot spune ca imi dau seama prin ce trec acestia si ii pot sprijini sufleteste. Sunt mai putin sensibila decat credeam… Insa se pare ca uneori este nevoie ca oamenii sa treaca prin problemele lor singuri, pentru a putea sa schimbe problema intr-o chestie de evolutie, pe care sa o transforme apoi in reusita. Nu stiu cat de corect m-am exprimat, insa ma refeream in cazul tau la admiterea esuata care acum va fi o reusita. Un nou inceput, de data aceasta tu fiind mult mai sigura pe tine si pe optiunea pe care ai facut-o. Ba mai mult, foarte pregatita!
E fantastic sa te simti pregatit, pentru ca peste emotiile dinaintea examenului, ai un fior care iti spune ca va fi bine… nu-i asa? Ei bine, eu asa simt!
Ce ciudat si in acelasi timp interesat este sa faci o analiza a timpului care a trecut…
Intr-adevar, sunt de acord cu tine. Fiecare dintre noi are nevoie ca, in momentele de criza, sa treaca prin ‘probele de foc’ adecvate situatiei si persoanei respective. Asta a fost proba mea de foc, probabil cea mai mare temere a mea. Cred ca este nevoie de asemenea obstacole pentru a ne maturiza. Ma bucur totusi ca nu mi s-a schimbat cursul si norocul. Anul trecut ma ingrozea ideea ca soarta nu mai tine cu mine, pentru ca intotdeauna mi-au iesit atat de bine toate si chiar in momentul cel mai important al vietii mele, a iesit totul pe dos. Insa pana la urma a fost tot raul spre bine si se pare ca soarta mea nu se dezminte.
Este bine ca si tu sa tragi unele invataturi din toata patania asta a mea, pentru ca stii bine ca si tu ai nevoie sa te maturizezi si probabil numai un hop mare te va face sa realizezi cu adevarat asta. Nu as vrea sa fie la fel de dur cum a fost in cazul meu.
Fiecare dintre noi trece prin asemenea momente si este modul in care destinul ne incearca sa vada cat suntem de buni si cat de mult meritam sa investeasca in noi!
Cred ca ai dreptate. Asa pare sa fie.
Nu cred ca as suporta asa bine ca tine un hop asa drastic. Dar si tu ai spus la fel anul trecut si uite ce bine te vad acum. Asta desigur cu multa munca…
So, da, am de invatat!
Eu am totusi norocul de a fi constienta ca pot invata multe din greselile celorlalti, fara sa mai fac si eu aceleasi greseli la nesfarsit si chiar nu e bine sa gresesti in momentele atat de importante din viata ta.
Pai fa bine si invata
Din septembrie… din septembrie…