Bucuresti…

Tocmai m-am uitat la un reportaj despre noul pasaj Obor si trebuie sa recunosc ca am fost foarte placut impresionata de imagini. Arata superb. Imi plac la nebunie noile statii de tramvai. Dumnezeule.. daca ar fi asa toate statiile de tramvai din Bucuresti ar fi absolut magnific! Imi pare rau ca nu am reusit sa gasesc imagini pe net, ca mi-ar fi placut sa pun cateva aici. Chiar merita.

Stiu ca aceste lucrari facute in ultima vreme sunt probabil in mare parte miscari electorale, insa adevarul este ca nici nu conteaza. Daca este asa, atunci sa fie campanie electorata permanent! Am vazut zilele trecute si ca Videanu vrea sa ingroape cablurile, ceea ce iarasi mi se pare o idee foarte buna. Chiar vorbeam acum vreo 2 saptamani cu tata ca este rusinos ca Bucurestiul sa arate ca o panza de paianjen din cauza cablurilor acelora suspendate. Nicio alta mare capitala europeana nu arata in halul asta. Sper sa facem si asta.

Adevarul este ca avem o capitala frumoasa. Am fost astazi la sala mica a Palatului pentru conferinta inginerilor constructori si mi-am dat seama cat de frumos este orasul asta.. Daca faci o plimbare in zona aceea si te uiti la Ateneu, la Sala Palatului, la absolut toata zona aceea, realizezi ca traiesti intr-un oras cu adevarat minunat. Problema este ca nu stim sa il respectam si sa il tratam asa cum merita. Daca am restaura cladirile vechi si importante si daca am respecta regulile urbanistice si de bun simt, ne-am putea compara cu cea mai mare usurinta cu Parisul. Sper din suflet ca atunci cand voi ajunge si eu arhitecta sa pot sa am un cuvant de spus in privinta asta.

Acum.. daca ati citit articolul anterior si va intrebati cum merg lucrurile, ma bucur sa va spun ca merg mult mai bine. Tata e pe maini excelente la spital, glicemia i s-a injumatatit, si-a recapatat si culoarea in obraji si sunt foarte optimista.

*Sigh*

Este cu siguranta ceva negativ in aer.. Lucrurile merg prost si totul a picat intr-o perioada foarte aiurea. De parca nu era de ajuns faptul ca ma macina o groaza de ganduri tampite, acum a trecut de la nivelul interior la cel exterior. Am aflat ca tata are diabet.. Si nu doar atat, dar este in pragul comei diabetice. Si evident ca se incapataneaza sa nu se duca la timp la spital. Of! Este atat de ciudat cand este ceva in neregula cu parintii tai.. Pentru ca, in viziunea oricarui copil (in sensul de fiu/fiica, indiferent de varsta), parintii sunt intangibili si nu li se poate intampla absolut nimic. Parintii sunt stalpii existentei tale si nu exista nimic care sa ii clatine de la locul lor. Insa adevarul este ca sunt fiinte la fel de vulnerabile ca si tine. Iar atunci cand realizezi asta este dureros si chiar inspaimantator. Astazi mi-am dat si eu seama de asta, pentru ca situatia este totusi grava si periculoasa.

Nu are absolut nicio importanta cat de apropiati iti sunt ai tai sau cat de mult timp petreci cu ei. Tata de exemplu este genul care munceste pentru familie, dar nu prea se implica. Insa nu il condamn si nu l-am condamnat niciodata pentru asta. Fiecare om are formula lui. Important este ca stiu ca ne iubeste si ca face tot posibilul sa ne fie bine, asta imi este de ajuns. Si mai stiu ca as fi distrusa daca s-ar intampla ceva cu el. Este taticul meu si vreau sa fie alaturi de mine. Imediat cand a venit astazi acasa, dupa ce mi-a spus mama, ma uitam la el si mi-as fi dorit asa de tare sa ma duc la el si sa-l imbratisez.. Insa eu sunt eu. Asa ca i-am trimis in schimb o felicitare virtuala in care i-am zis ca il iubesc. Pentru ca asa si este. Sper din suflet sa fie totul bine si sa fie din nou acelasi stalp dintotdeauna.

Acum astept sa ajunga acasa din clipa in clipa ca sa isi ia lucrurile si sa se duca la spital. Argh.. Nu pot sa cred ca se intampla asta. Ce ma enerveaza este ca eu si mama observaseram niste simptome mai demult si nu am insistat sa isi faca analizele mai devreme. Desi adevarul este ca nu stiu ce diferenta ar fi fost.. In afara de faptul ca situatia nu ar mai fi fost la fel de periculoasa. Insa slava domnului ca are asa un noroc! Abia astept sa il vad ca se face mai bine!

Leave them all behind

Probabil v-ati dat seama ca am facut niste schimbari majore pe aici. Incepand cu tema si terminand cu numele blogului. Pur si simplu am simtit nevoia sa fac asta. De aici si titlul articolului (desi este si numele unei melodii superbe). Ce este nou? Pai.. cam tot. Tema, headerul, avatarul, numele blogului, descrierea blogului, pana si numele cu care imi semnez articolele. Am lasat deoparte cupcake si am trecut la emanuela. Probabil o sa ma sacaie Dana acum, pentru ca intamplator este aceeasi tema cu a ei, insa nu cautam asta. Pur si simplu a fost singura tema care mi-a placut, in afara de cea veche.

Aceasta miscare este probabil o urmare a nenumaratelor ganduri pe care le am in ultima vreme. Sunt in plina cautare a sinelui si simt nevoia sa fac niste schimbari in viata mea. Am vrut de multe ori sa scriu cate ceva pe blog, insa gandurile mele sunt destul de amestecate si nu prea am reusit sa scriu un articol care sa urmareasca aceeasi idee de la cap la coada. Ma simt ciudat.. sau poate ciudat este putin spus. Nu stiu daca este de la caldura sau daca este doar un semn ca sunt in plina maturizare.. Poate ma marcheaza faptul ca de maine in 5 luni implinesc 20 ani. Poate ma marcheaza tot ce inseamna acest lucru. Tot ce nu am reusit sa fac pana acum, desi mi-am dorit enorm. Tot ce imi doresc sa fac de acum incolo.. Tot ce imi doresc sa fac pana atunci. Ma marcheaza si ceea ce se intampla cu cei apropiati.. Si fir-ar sa fie, nu sunt in stare sa exteriorizez nimic. Uneori ma gandesc cu teama la cum va fi atunci cand voi iubi pe cineva.. Trebuie sa recunosc ca sunt multe domenii in care ma simt neimplinita si asta ma macina pe dinauntru. Nu mai stiu exact cine sunt si ce vreau de la viata. Nu, nu ma refer la facultate. Aici deja nu mai am dubii si pentru asta sunt extrem de recunoscatoare, pentru ca mi s-a luat o piatra imensa de pe inima.

Pana de curand eram sigura ca sunt genul de persoana care pune partea profesionala pe primul loc.. Insa acum nu mai cred asta. Problema este ca nu stiu in ce masura sunt in stare sa las de la mine. Sunt o persoana ambitioasa, vreau sa fac ceva in lumea asta, vreau sa las mostenire ceva.. Insa in acelasi timp imi doresc enorm de mult sa ma bucur de micile prostii care ma fac sa ma simt atat de bine.. Au fost mult prea multi ani in care nu m-am bucurat de copilarie, de adolescenta.. Iar acum ma trezesc ca mai am putin si sunt un adult, in timp ce eu imi doresc sa fiu copil. Vreau sa plec la mare pe neasteptate, vreau sa nu am niciun ban in buzunar si sa incerc sa ma descurc asa intr-un loc necunoscut.. vreau sa imi fie foame si in loc sa-mi cumpar de mancare sa imi iau cd-uri.. Vreau sa simt ca am varsta pe care o am. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita. Vreau sa cant la chitara. Vreau.. ah, vreau multe!

Si mai am o mare, foarte mare problema: sunt mult prea visatoare. Irational de visatoare chiar. Uneori ma sperie asta, pentru ca am senzatia ca traiesc intr-o iluzie si ca, in timpul asta, viata reala trece pe langa mine. Sunt extrem de constienta ca viata mea are nevoie de schimbari adevarate si serioase si ca o transformare a lookului blogului nu inseamna nimic. Ma sperie ca nu am puterea sa fac asta.. sau cel putin asa simt. De multe ori ma uit la mine in oglinda si simt un gol in stomac, pentru ca nu sunt nici pe departe persoana care imi doream sa fiu.

Cred ca deja am spus prea multe, asa ca o sa ma opresc aici. Tell me what you think of the new look, will you?

btw: Daca sunteti curiosi cum suna melodia care da titlul articolului, iat-o:
Ride - Leave them all behind

I heart chestionare :D

Asa ca normal ca l-am preluat pe acesta de la Dana

1. Numeste o persoana cunoscuta care impartaseste aceasi zi de nastere cu tine:
Nu cunosc pe nimeni care sa fie nascut in aceeasi zi cu mine.. Insa altfel ar fi Julia Roberts si Bill Gates
2. Ce ti-ai dori sa schimbi la tine?
- lipsa motivatiei
- lenea
- starea proasta.. cronica
- indoielile… nu stiu daca am luat vreodata vreo decizie de care sa fiu 100% sigura si e al naibii de neplacut
- ideea ca valorez mai mult decat altii.. mi-am dat seama ca nu imi face nicio placere sa ma uit de sus la ceilalti si in plus este ridicol
3. Ce-ti place la tine?
- sunt oricand gata sa ii ajut pe ceilalti.. e drept, nu cand vine vorba de treburi casnice
- sunt loiala
- am gusturi muzicale super
- atunci cand ma apuc sa fac ceva serios, iese intotdeauna grozav
- consider ca am un simt dezvoltat al moralitatii
- si.. nu mai stiu
4. Daca ar fi cu putinta sa ti se indeplineasca un vis care ar fi acela?
Sa fiu fericita.
5. Care a fost cel mai nebunesc lucru facut de tine vreodata?
Nu prea fac lucruri nebunesti.. Era odata sa ne calce un camion pe mine si pe fosta mea colega de banca, dar cam atat
6. Daca te-ai putea intoarce in timp ce ai schimba?
Clasele a 11a si a 12a. In special a 12a. Am multe remuscari legate de perioada aia si nu cred ca o sa le depasesc vreodata.
7. Persoana pe care ti-ai dori sa o intalnesti?
Sufletul meu pereche Plus membrii formatiilor preferate, dar cred ca as intepeni de emotie, asa ca mai bine nu.
8. Daca ar fi posibil ce personaj ti-ai dori sa prinda viata?
Haha, mai multe In majoritatea cartilor pe care le-am citit a existat cate un personaj care mi-as fi dorit sa prinda viata.
9. Care e personajul care se aseamana cel mai mult cu tine?
Nu stiu.. nu cred ca m-am identificat pana acum cu vreun personaj.

Emo…

De cateva zile am tot citit despre adolescenti care s-au sinucis si despre care s-a descoperit ca erau ‘emo’. Ultimul copil a fost o fetita de 12 ani care s-a aruncat de pe un bloc cu 10 etaje. Nu putem sa negam ca in ultima vreme toata nebunia asta aproape ca a devenit un trend.. este ‘cool’ sa fii emo, sa te simti neinteles, sa ai tendinte sinucigase. Foarte multi dau vina pe genul muzical ‘emo’ pentru toate aceste nebunii facute de copilasii astia, pentru ca se pare ca majoritatea erau fani ai acestei muzici. In primul rand as vrea sa spun ca mi se pare aberant sa numesti un gen de muzica ‘emo’. Acest cuvant enervant format din 3 litere vine de la ‘emotional’. Din cate stiu eu, orice artist, fie el muzician, pictor, sculptor, scriitor sau ce o mai fi, isi foloseste sentimentele pentru a crea. De altfel, nici nu cred ca te poti numi cu adevarat ‘artist’ daca nu faci asta. Asadar am putea spune ca intreaga arta este ‘emotional’, deci ‘emo’. Ce este enervant la aceasta denumire este ca nici macar nu se mai refera la sentimente in general, ci la partea negativa a existentei. Esti emo daca te simti neinteles, daca nu reusesti sa te integrezi, daca te simti lasat pe dinafara, daca esti deprimat.. Ceea ce mi se pare o tampenie. De ce sa-ti faci un mod de viata din a fi negativist?

Ceea ce nu inteleg este de ce apeleaza acesti copii la sinucidere. Ce lucruri atat de oribile s-au intamplat in vietile lor de au simtit ca nu mai fac fata? Pana la urma, la varsta asta nici macar nu stii cu ce se mananca viata. Nu stii ce inseamna cu adevarat sa ai probleme. Ok.. este adevarat ca sunt copii cu situatii familiale grele, cu parinti violenti, etc. Insa daca sunteti foarte atenti la ‘victimele emo’, nu se poate spune despre ei ca fac parte din aceasta categorie nefericita. Sunt atatia copii in aceasta lume care nu au un acoperis deasupra capului, care se lupta cu foamea, care nu au familie, care se lupta sa supravietuiasca. Acei copii au cunoscut tot ce este mai rau in viata. Si totusi fac tot posibilul sa supravietuiasca si sa mearga mai departe, fara sa se gandesc nicio clipa la sinucidere.

Mi se pare ca tot acest trend este mai mult o spalare a creierelor. Si nu ma intereseaza daca asta ofenseaza sau nu pe cineva, aceasta este parerea mea. Si ce mi se pare mai ingrijorator este faptul ca parintii nu stiu sa lupte cu acest curent. Nici eu nu stiu, si sunt totusi mai apropiata ca varsta de acesti copii.
Ce mi se pare absolut caraghios este lookul adoptat.. freze ciopartite, aranjate cu bretonul pe ochi, eventual si niste suvite colorate, creion negru de ochi dat in exces.. Iar revistele astea despre care tot vorbeam nu fac altceva decat sa incurajeze acest stil, vorbind in fiecare numar despre tinute emo.

Mi-as dori ca toti acesti copilasi care se gandesc la sinucidere sa tina seama de ceea ce am spus mai sus.. Ce mi-ar placea sa vada cum o duc amaratii aia care lupta pentru viata! Poate asa ar invata sa aprecieze ceea ce au si sa isi dea seama cat sunt de norocosi ca traiesc. Viata merita traita, cu bune si cu rele! Nu stii niciodata ce iti rezerva soarta..

Respect?

Vineri, circa 2 dupa-masa, un cartier destul de linistit din Bucuresti. Dintr-o data din spatele blocurilor incepe sa rasune o voce ragusita care pare sa deschida un ‘eveniment’. Cuvintele nu se inteleg din cauza microfonului dat mult prea tare, insa toti cei din imprejurimi stiu deja despre ce este vorba. Imediat dupa introducere, strada este inundata de zgomotul manelelor, al caror volum este dat pana la refuz.

In momentul acesta mi-am pus castile in urechi si mi-am dat muzica aproape de maximum. Daca e sa surzesc, macar sa se intample in timp ce ascult muzica adevarata. Nu stiu.. e drept ca sunt destul de a naibii cand vine vorba sa-i judec pe ceilalti in functie de preferintele muzicale, insa nu inseamna ca imi impun gusturile sau ca incerc sa ii schimb pe cei din jur. Fiecare are dreptul la preferintele lui si la gusturile lui si respect asta. Cu toate acestea, mi se pare ca asemenea ‘evenimente’ sunt lipsite de respect fata de cei din jur. Nu este nimeni obligat sa suporte petrecerile in aer liber, cu muzica data la maxim si care se aude pe toata strada. Traim totusi intr-o comunitate si ne datoram respect unii altora. Pentru ca asta inseamna sa fii civilizat, nu-i asa? Traieste-ti viata cum doresti, dar lasa-i si pe ceilalti sa faca la fel.

Nu este neaparat vorba de faptul ca muzica respectiva se cheama ‘manele’, desi asta este clar o bila neagra. Chiar daca ar fi fost vorba de rock, pop, hip-hop sau orice alt gen muzical, insasi ideea ca un grup de oameni deranjeaza o strada intreaga este gresita. In America ar putea fi numita ‘deranjarea linistii publice’, pentru ca asta si este.

Acum doua nopti am avut marea placere sa ii ascult pana pe la 4 dimineata pe vecinii de sus punand muzica la maxim si vorbind atat de tare incat reuseam sa inteleg tot ce spuneau fara sa fac eforturi. Si aici fiind totusi vorba de persoane cu pretentii (sau cel putin asa vor ei sa fie perceputi).

Cred ca in final asta este o mare problema a romanilor.. Nu spun ca in alta parte nu se intampla asemenea lucruri, insa la noi cred ca a devenit deja un defect national: lipsa de respect pentru cei din jur. Nu ne pasa ca ne bagam in fata celorlalti la semafor, nu ne pasa ca aruncam hartii pe strada cand cosul de gunoi este la 3m de noi, nu ne pasa ca aude toata strada cand dam petrecere, nu ne pasa ca este 4 dimineata si vecinii de jos/sus mai vor sa si doarma. Si cred de asemenea ca, pana cand nu vom realiza cu adevarat acest lucru si pana cand nu vom incerca macar sa remediem situatia, nu vom reusi sa evoluam. Sa aveti o zi linistita!

Later edit: Iubesc ploaia! That should keep’em quiet for a while!

6 months to go

Pana cand voi termina oficial cu adolescenta.. adica pana la ziua mea de 20 ani. Well, desi asta e titlul articolului, nu este si subiectul lui. E enervant sa te plangi de faptul ca nu mai esti adolescent. O sa fiu in categoria ‘oamenilor tineri’.

De fapt si de drept voiam sa va propun un test. Un test muzical, mai precis. Cat sunteti de buni cand vine vorba de distingerea sunetelor? Cat de bine reusiti sa prindeti diferentele abia perceptibile dintre 2 ‘fraze’ muzicale? Asta este scopul acestui test. Mie mi s-a parut foarte interesant. Este vorba de cateva perechi de asemenea fraze muzicale, iar persoana care face testul trebuie sa decida daca sunt identice sau diferite.

Pentru cine este tentat, acesta este linkul: http://jakemandell.com/tonedeaf. (trebuie sa aveti Flash 8 sau 9 si rabdare pana se incarca)

Paste fericit!

Nu m-am priceput niciodata la urari de Pasti, asa ca va voi spune numai Hristos a inviat! Paste fericit si va daruiesc o poza

Magical Spring

Stiti ce? Uitati tot ce am zis in articolul anterior Ma simt grozav. E frumos afara, e primavara in toata regula.. uneori chiar prea primavara, as spune, pentru ca in ultimele zile am murit de cald Am o groaza de muzica buna si noua, deci totul e super!

Nu-mi vine sa cred ca duminica e Pastele.. Cum a trecut timpul asa de repede? Eh, nu conteaza. Abia astept sa mananc pasca! Asta e partea mea preferata. Nu mananc miel si nici cozonac (si nici dupa oua nu ma prea innebunesc), insa ador pasca (cu conditia sa nu aiba stafide)! Probabil faptul ca ma simt bine se vede si dupa faptul ca am chef sa fac curatenie Cine stie, poate anul asta ma duc si la biserica.. Cred ca n-am mai fost la inviere de cand eram in clasa a 7a.. Deci de 6 ani

Daca va roade curiozitatea sa aflati la ce muzica buna si noua ma refeream, aflati ca este vorba de formatia Ride. Nu sunt nou descoperiti, insa abia acum am reusit sa fac rost de toate albumele lor. Super formatie, absolut super. Nu imi plac mai mult decat The Stone Roses, insa sunt imediat sub ei. Ah.. Ce e mai frumos decat sa te simti bine si sa asculti muzica ta preferata si sa te pregatesti pentru Pasti? Abia astept

Broken links

Nu stiu ce e in ultima vreme cu mine.. poate e astenia de primavara, poate este pur si simplu o stare proasta. Ma simt oribil, atat fizic cat si psihic. In mod normal, primavara ar trebui sa te simti bine, pentru ca, in fond, e frumos afara, infloresc pomii, inverzeste natura.. stuff like that. Insa eu ma simt ca naiba. Nu stiu de ce.

De cateva saptamani nu mai sunt in stare de nimic.. Sunt intr-o continua amorteala. Ma trezesc si ma simt obosita, dorm prea putin, iar nivelul meu de energie nu tinde catre zero, ci catre minus infinit. Plus ca de la atata cola ma doare stomacul groaznic. Trebuie sa renunt la porcariile astea. Stiu ca am un stil de viata haotic si profund nesanatos. De mult timp imi doresc sa schimb asta, insa parca nu ma mai apuc o data. Iar zicala ‘mens sana in corpore sano’ nu minte chiar deloc. Probabil de la starea asta idioata mi se trage si proasta dispozitie. As putea spune ca am nevoie de o pauza.. insa eu traiesc intr-o pauza continua, ceea ce este oribil. Nu stiu.. nu mai vreau, trebuie sa fac ceva sa schimb lucrurile, nu mai suport.

Stiu ca am cam lasat de izbeliste blogul asta.. Voi reveni eu, cand o sa ma simt mai bine si o sa am despre ce scrie. Insa momentan iarasi ma simt rupta de lume. Ah, urasc senzatia asta! Inca nu am reusit sa imi gasesc locul.. si probabil nici nu voi reusi sa fac asta pana nu imi voi clarifica situatia. Daca acum cateva luni spuneam ca inca ma simt legata de liceu, acum nici macar asta nu mai am. Pentru ca simt perioada aceea foarte departe. Ma simt de parca as trai intr-un univers paralel in care numai viata mea sta pe loc, in timp ce vietile tuturor celor din jur merg mai departe. E urat, pe cuvant, foarte urat. Abia astept sa se termine totul si sa nu mai simt asta niciodata in viata mea.

Supporting act?

Astazi am aflat ca formatia Iris va fi supporting act pentru Def Leppard si Whitesnake la concertele lor din Romania. Iris… care este considerata cea mai buna formatie rock autohtona! Nu am nicio parere despre acest titlu, pentru ca nu ii ascult, insa nu mi se pare normal ca o formatie cu acest statut la noi in tara sa fie supporting act.

De ce ma intriga toata povestea? Pai pentru ca, in general, formatiile care deschid show-urile sunt nume mai micute, in curs de afirmare. Cred ca toata dorinta Romaniei de a intra in gratiile occidentului merge intotdeauna prea departe. Ca e vorba despre politica, despre sport sau despre muzica, romanii intotdeauna demonstreaza o admiratie bolnava pentru tot ce este strain. Chiar si cand vin niste fotbalisti straini, sunt primiti de parca ar fi cine stie ce personalitati. Asta este unul dintre defectele pe care le urasc cel mai mult la poporul asta. Si evident ca atunci cand vine vorba de muzica nu se putea sa fim mai prejos.. Exista deja multe formatii rock in tara asta. Chiar bune, as spune. Va dati seama unde ne vedem noi in comparatie cu strainatatea daca punem ca supporting act cea mai buna formatie autohtona si suntem si mandri de asta?

Poate veti spune ca exagerez.. Poate ca e adevarat. Insa vreau si eu sa vad, macar o data, ca suntem mandri de valorile noastre si ca nu le expunem asa, degeaba. Ok, e super ca vin Def Leppard si Whitesnake aici, nu zic nu. Intotdeauna ma bucur cand aud ca nume mari se gandesc si la tarisoara noastra. Dar totusi.. De ce ne condamnam intotdeauna valorile la a fi supporting acts pentru valorile altora?

Twisterella

Azi am fost la mall. N-am mai fost de mult timp pe acolo, asa ca nu prea mai stiam pe unde sa merg ca sa gasesc ce voiam. Cautam 2 chestiuni: cadou pentru fosta mea colega, a carei zi de nastere e maine si bilete pentru B’estfest. A iesit totul aiurea.

In primul rand, nu mai exista magazinul Bruno, ceea ce mi se pare oribil, pentru ca era unul din magazinele mele preferate. Asadar a trebuit sa caut cadou in alta parte. Am gasit intr-un sfarsit si am decis sa ma duc la Diverta pentru bilete. Acolo, ce sa vezi? Ursuletii Bruno! Wtf? De ce nu m-am dus eu intai la Diverta? Si de ce nu mi-a zis aia de la informatii ca gasesc ursuleti Bruno la Diverta? Ca doar de asta e ea acolo, ca sa dea informatii! Grrrrrr! In plus, am stat o mie de ani sa gasesc exact locul de unde sa cumpar bilete, pentru ca -evident- nu am vazut panoul mare pe care scria ‘Ticket Point’ + toata lista de concerte. Insa macar asta am reusit sa fac bine intr-un final, acum fiind fericita posesoare a 2 bilete pentru 5 iulie.

Am uitat sa precizez ca am mers cu surioara mea cea mica. Asa ca, extenuate dupa alergatura descrisa mai sus, am mers la McDonald’s, ca eu muream de foame si ea de sete. Acolo am avut parte de un spectacol incantator al mitocaniei romanesti. De ce sa iti duci tava cu resturi la gunoi, cand poti sa fii un nesimtit clasa I si sa lasi totul pe masa unde ai mancat, sa arunce ori cel care este atat de nefericit sa vina dupa tine ori femeile de serviciu, care doar de asta sunt platite, nu? Urasc oamenii care fac asta. Cred ca nici nu e nevoie de mai mult de un minim dram de bun simt ca sa duci tava si sa-ti arunci resturile proprii! Ce m-a amuzat si enervat in acelasi timp a fost faptul ca noi am comentat la masa destul de insistent, iar cel de langa noi, desi era la vreo 20cm distanta, a simtit nevoia sa ne faca inca o demonstratie, lasand cu gratie toate mizeriile pe masa. Asta ne lipseste noua, romanilor: bunul simt!

Iar ca sa fie nervii completi pe ziua de azi, mi-a murit computerul de doua ori. Nu mi-a mai murit de aproape doua luni, dar astazi cred ca a simtit nevoia sa fie solidar cu evenimentele incantatoare din jur. Eh.. macar summitul NATO a iesit bine.

Driving South

Aaaaand… finally o sa imi iau permisul de conducere! M-am reapucat de scoala de soferi, de data asta serios si ca lumea, asa ca in cel mai scurt timp voi gusta singurica din minunatul trafic bucurestean! Oh, the adrenalin! Oh, the enthusiasm! Oh, the power! Oh, the independence! Oh, shit.. trebuie sa invat bine legislatia, ca vine testarea de la scoala.

A fost bine ca am inceput cursurile, pentru ca in felul asta ultimele doua saptamani au fost destul de ocupate si am mai scapat de plictiseala crunta in care ma gaseam.

In rest.. tot rad in ultima vreme uitandu-ma la circul asta cu summitul, cu Bush.. Ieri toate televiziunile aveau numai imagini cu avionul lui GWB. Da, ok, vine la noi, e un eveniment important, dar asta nu inseamna ca totul trebuie sa paralizeze din cauza asta. Macar pentru copii este bine, ca stau acasa.

Personal DNA - Personality test

Ah.. Precum probabil stiti, ador testele, in special cele de personalitate! Asadar atunci cand Dana mi-a dat linkul de la testul asta nu am putut sa nu il fac imediat! In plus, rezultatul este foarte sweet si cu o grafica simpatica.

Eu se pare ca sunt Faithful Visionary.

You are Faithful

Your trust in others, respect for tradition, and caring nature make you FAITHFUL.
Maintaining a few intimate relationships is more important to you than knowing a lot of people, and you share a lot with your close friends.
Those who have managed to get close to you value your camaraderie, and they know that they can trust you with anything; you’re a good listener.
While you can usually see several sides of an argument, you often have a strong opinion as to which side is correct—the order of things is usually clear to you.
Your perspective on the world is based on careful observation, and you know a lot about how people feel in—and react to—many situations.
Your exploration of others’ feelings has led you to believe that although people generally act appropriately, having clear social rules is very important to a functional society.
Time alone for reflection is important to you—you are introspective and aware of your own feelings.
Faithful is as faithful does—you expect those with whom you are close to be loyal to you, and you take betrayal of your trust very seriously.

You are a Visionary

Your imagination, self-assuredness, and knowledge of the world combine to make you a VISIONARY.
You have clear notions of how things could be, and the confidence to try to make them that way.
You enjoy having a routine, and prefer comfort and familiarity to risk and adventure.
Not needing others’ approval to forge ahead, you are confident in your designs for the future.
Your imagination allows you to envision the world as a better place.
You’re better at thinking of the big picture than you are with details, and you can see wonder in abstract things.
Style and appearances are important to you, and you have a good eye for beauty.
You are somewhat rigid in your beliefs, which comes from both confidence and an aversion to change.
You are good at creating works of art in forms with which you’re familiar.
Your independent streak allows you to make decisions efficiently and to trust your instincts
You tend to do things on the spur of the moment, not sticking to a set schedule.
Generally, you believe that you control your life, and that external forces only play a limited role in determining what happens to you.

Daca va tenteaza, acesta este linkul. Enjoy!

Film time

Maria Barbu m-a invitat sa scriu despre filmele care m-au marcat, iar eu evident ca raspund cu placere!

1. Voi incepe cu un film care mi-a marcat copilaria: “Papusa ucigasa” Nu am vazut niciodata tot filmul, insa tin minte ca eram foarte mica atunci cand din intamplare m-am dus la televizor cand se uitau tata si unchiul meu. Imi amintesc o singura scena: papusa ascunsa sub pat, pandind pe cineva, iar atunci cand acel cineva s-a asezat pe pat, papusa i-a taiat piciorul (sau ceva de genul asta). Mult timp dupa aceea nu am stat asezata pe pat, ci am sarit direct in asternut

2. “Parfum de femeie” - un film care imi place foarte mult. O interpretare grozava a lui Al Pacino, care de altfel e unul dintre actorii mei preferati, careia i se adauga inocenta lui Chris O’Donnell. Iar sfarsitul este minunat!

3. “Matrix” - Iarasi un film (de fapt o trilogie) care imi place foarte mult. Ador filmele care te fac sa iti pui intrebari, mai ales daca sunt si foarte destept facute. Atunci cand am vazut filmele eram atat de incantata de ele incat imi pusesem wallpaper cu Matrix si aveam un folder intreg cu imagini

4. “A noua poarta” - Foarte, foarte misto! Subiect interesant, rol grozav al lui Johnny Depp, iar genul de film care te face sa te gandesti la unele lucruri.. Super

5. “Good Will Hunting” - Este unul dintre filmele pe care le-am vazut de zeci de ori. Robin Williams este si el unul dintre actorii mei preferati, iar aici are chiar un rol grozav. In plus, mai este si rolul geniului speriat de capacitatile sale, interpretat de Matt Damon.

Ah.. Exact atunci cand vrei sa gasesti raspunsuri nu reusesti sa iti amintesti Cam astea ar fi. Probabil mai sunt si altele. Nu stiu daca in afara de papusa ucigasa m-a mai marcat cu adevarat vreun film, pentru ca nu sunt genul care sa se lase impresionata asa de usor. Ia sa vedem… Poate Dana isi aminteste mai multe.